1 Când Balaam a văzut că lui Dumnezeu îi place să-l binecuvânteze pe Israel, n-a mai umblat după farmece ca în celelalte dăţi, ci şi-a întors faţa spre pustie.
2 Ridicându-şi ochii, a văzut pe Israel organizat pe seminţii. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste el,
3 iar Balaam a început să rostească oracolul acesta: „Iată rostirea lui Balaam, fiul lui Beor, rostirea celui ai cărui ochi sunt deschişi,
4 rostirea celui care aude spusele lui Dumnezeu, care vede o viziune de la Cel Atotputernic, care este prosternat înaintea Lui şi ai cărui ochi sunt deschişi:
5 «Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove, locuinţele tale, Israele!
6 Se întind ca nişte ueduri, ca nişte grădini lângă un râu, ca nişte plante de aloe sădite de Domnul, ca nişte cedri lângă ape.
7 Apa va curge din găleţile lui şi sămânţa lui va fi udată de ape mari. Regele lui va fi mai măreţ decât Agag şi regatul lui va fi înălţat.
8 Dumnezeu l-a scos din Egipt, i-a dat tăria unui bivol sălbatic. Va devora neamurile duşmane, le va zdrobi oasele şi le va străpunge cu săgeţile lui.
9 Se ghemuieşte, se întinde ca un leu, ca o leoaică – cine va îndrăzni să-l scoale? Binecuvântat să fie cel care te binecuvântează şi blestemat să fie cel care te blestemă!»“
10 Atunci Balak s-a aprins de mânie împotriva lui Balaam. A bătut din palme şi i-a zis lui Balaam: – Eu te-am chemat ca să-mi blestemi duşmanii, dar tu i-ai binecuvântat de trei ori.
11 Acum fugi, du-te acasă! Am zis că te voi umple de slavă, dar iată că Domnul te-a împiedicat să primeşti slavă.
12 Balaam i-a răspuns lui Balak: – Nu le-am spus eu oare solilor tăi, pe care i-ai trimis la mine:
13 „Chiar dacă Balak mi-ar da palatul lui plin cu argint şi aur, eu tot n-aş putea să fac nimic de la mine însumi, fie bine, fie rău, dincolo de porunca Domnului, ci voi spune doar ce-mi va zice Domnul.“
14 Acum mă întorc la poporul meu, dar vino să te avertizez cu privire la ce va face poporul acesta poporului tău, în zilele care vin.
15 Atunci el şi-a rostit oracolul şi a zis: „Iată rostirea lui Balaam, fiul lui Beor, rostirea celui ai cărui ochi sunt deschişi,
16 rostirea celui care aude spusele lui Dumnezeu, care are cunoaşterea Celui Preaînalt, care vede o viziune de la Cel Atotputernic, care este prosternat înaintea Lui şi ai cărui ochi sunt deschişi:
17 «Îl văd, dar nu acum, îl privesc, dar nu de aproape! O stea răsare din Iacov, un sceptru se ridică din Israel. El va zdrobi căpeteniile Moabului şi capetele tuturor fiilor lui Şet.
18 Edom va fi cucerit; Seir, duşmanul lui, va fi cucerit, dar Israel va creşte în putere.
19 Din Iacov va ieşi cel ce va domni şi-i va distruge pe supravieţuitorii cetăţii.»“
20 Apoi Balaam l-a văzut pe Amalek şi a rostit următorul oracol: „Amalek a fost primul dintre popoare, dar sfârşitul lui va fi o pieire veşnică.“
21 Când i-a văzut şi pe cheniţi, a rostit următorul oracol: „Locuinţa vă este sigură şi cuibul se află pe o stâncă,
22 dar voi, cheniţilor, veţi fi pustiiţi atunci când Asurul vă va lua în captivitate.“
23 După aceea a mai rostit următorul oracol: „Vai! Cine va mai trăi când Dumnezeu va împlini toate acestea?
24 Nişte corăbii vor veni de pe ţărmul Chitimului; ele vor smeri Asurul şi vor smeri Eberul, dar şi el va pieri pentru totdeauna.“
25 Apoi Balaam s-a ridicat şi s-a întors acasă, iar Balak s-a dus la ale lui.