57
1 Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine, căci la Tine îmi caut scăparea! La umbra aripilor Tale caut adăpost până când trece necazul.
2 Strig către Dumnezeul Preaînalt, către Dumnezeul Care mă răzbună.
3 El trimite poruncă din cer şi mă mântuieşte; îl face de ruşine pe prigonitorul meu!Sela Dumnezeu Îşi trimite îndurarea şi credincioşia.
4 Sunt în mijlocul leilor; mă culc printre cei ce devorează, oameni ai căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi şi a căror limbă este o sabie tăioasă.
5 Fii înălţat, Dumnezeule, mai presus de ceruri! Fie slava Ta peste întreg pământul!
6 Ei întinseseră un laţ paşilor mei, – sufletul îmi era încovoiat de durere –, îmi săpaseră o groapă, dar au căzut ei înşişi în ea.Sela
7 Inima mea este pregătită, Dumnezeule, inima mea este pregătită! Voi cânta şi voi suna din instrumentele mele.
8 Trezeşte-te, suflet al meu! Treziţi-vă, harfă şi liră! Voi trezi zorii!
9 Stăpâne, Te voi lăuda printre popoare, Îţi voi cânta printre neamuri!
10 Căci îndurarea Ta este mare, ajunge până la ceruri, iar credincioşia Ta – până la nori.
11 Fii înălţat, Dumnezeule, mai presus de ceruri! Fie slava Ta peste întreg pământul!