1 Oare într-adevăr rostiţi voi ceea ce este drept, conducătorilor? Oare cu nepărtinire judecaţi voi, fii ai oamenilor?
2 Dimpotrivă, în inimă puneţi la cale nelegiuiri, iar cu mâinile împărţiţi violenţa în ţară.
3 Cei răi se înstrăinează încă din pântece, cei ce rostesc minciuni se rătăcesc încă de la naştere.
4 Veninul lor este ca veninul şarpelui, ca al cobrei surde care şi-a închis urechea,
5 care nu aude glasul vrăjitorilor, oricât de iscusite ar fi descântecele fachirului.
6 Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură! Doamne, scoate colţii acestor lei!
7 Fie să se scurgă precum apa care trece! Când întind arcul, fie-le săgeţile oarbe!
8 Să fie ca melcul care se topeşte mergând, ca stârpitura care nu a văzut soarele!
9 Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spini, verzi sau uscaţi, El îl va spulbera pe cel rău!
10 Cel drept se va bucura când se va vedea răzbunat, când îşi va spăla picioarele în sângele celui rău.
11 Atunci oamenii vor zice: „Cu siguranţă cel drept este răsplătit! Există un Dumnezeu Care judecă pământul!“