1 Şi în Cesaria erà un bărbat cu numele Corneliu, sutaş din cohorta numită Italica.
2 Virtuos şi temător de Dumnezeu cu toată casa lui, făcând multe milostenii poporului şi rugându-se totdeauna lui Dumnezeu.
3 Acesta văzù lămurit într’o vedenie, cam pe la ceasul al nouălea din zi, un înger al lui Dumnezeu intrând la dânsul, şi zicându-i, Cornelie.
4 Iar el pironind ochii la dânsul şi speriat fiind, zise: ce este, Doamne? Şi îngerul îi zise: rugăciunile tale şi milosteniile tale s’au suit spre aducere aminte înaintea lui Dumnezeu.
5 Şi acum trimite bărbaţi la Iope şi cheamă să vie Simon, care se numeşte Petru:
6 Acesta este primit ca oaspe la un Simon tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare. Acesta îţi va spune ce trebue să faci tu.
7 Iar după ce plecă îngerul, care îi vorbeà, strigând pe doi dintre casnicii săi, şi pe un ostaş virtuos, dintre cei care erau pe lângă dânsul credincioşi în slujbă.
8 Şi spunându-le toate, îi trimise la Iope.
9 Şi a doua zi, pe când aceia mergeau pe cale şi se apropiau de oraş. Petru se suì pe casă, pe la ceasul al şaselea, ca să se roage.
10 Şi flămânzind, voià să mănânce; şi gătind ei, căzù preste dânsul uimire,
11 Şi zăreşte cerul deschis şi pogorându-se la dânsul un vas ca o masă mare de pânză, legată la patru căpătâie şi lăsându-se în jos pe pământ,
12 În care erau toate cele cu patru picioare şi târîtoare ale pământului şi sburătoare ale cerului.
13 Şi se făcù un glas către dânsul: Petre, sculându-te înjunghe şi mănâncă.
14 Iar Petru zise: cu nici un chip, Doamne; pentru că niciodată n’am mâncat fiece spurcat şi necurat.
15 Şi iar un glas se făcù căre dânsul de-a doua oară: nu zice că este spurcat, aceea ce a zis Dumnezeu că este curat.
16 Aceasta se făcù de trei ori, şi îndată vasul fù ridicat în sus spre cer.
17 Şi pe când Petru nu se dumereà în sine, ce ar fi vedenia, pe care o văzù, iată bărbaţii trimişi de Corneliu, întrebând cu de-amănuntul de casa lui Simon sosiră la poartă,
18 Şi strigând întrebară dacă Simon numit Petru se află aci ca oaspe.
19 Dar pe când Petru se gândeà în sine despre vedenia sa, duhul îi zise: Iată, te caută trei bărbaţi.
20 Deci sculându-te, du-te jos, şi pleacă împreună cu dânşii, fără a te îndoì de ceva, pentru că eu i-am trimis.
21 Atuncia Petru dându-se jos la bărbaţii care erau trimişi de Corneliu la dânsul, zise: iată, eu sunt pe care-l căutaţi; ce este pricina, pentru care sunteţi aci?
22 Iar ei ziseră: Corneliu sutaşul,bărbat drept şi temător de Dumnezeu, dovedit bun de către tot poporul Iudeilor, a fost înştiinţat de către un sfânt înger, ca să trimită a te chemà la casa lui şi să auză cuvinte dela tine.
23 Deci chemându-i înlăuntru îi ospătă. Şi a doua zi Petru sculându-se, ieşì împreună cu ei, şi unii dintre fraţii dela Iope veniră cu dânsul.
24 Şi a doua zi intrară în Cesaria; iar Corneliu îi aşteptà cu rudele sale, şi cu prietinii săi de-aproape, pe care îi chemase împreună la sine.
25 Şi când fù să intre Petru, Corneliu ieşindu-i înainte şi căzându-i la picioare, se plecă.
26 Dar Petru îl ridică zicând: scoală-te: şi eu însumi sunt un om.
27 Şi vorbind cu dânsul intră, şi găseşte pe mulţi, care se adunaseră.
28 Şi zise către dânşii: voi ştiţi cât de neiertat este unui bărbat Iudeu, a se pune de-o-potrivă, sau a merge împreună cu unul de alt neam; dar mie mi-a arătat Dumnezeu, să nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat.
29 Şi deaceea fără de-a face împotrivire am venit, chemat fiind să viu. Deci întreb, pentru care cuvânt aţi trimis să viu?
30 Şi Corneliu zise: dela a patra zi până la ceasul acesta postiam şi mă rugam în al nouălea ceas în casa mea, şi iată, un bărbat în vestmânt strălucitor stătù înaintea mea,
31 Şi zise: Cornelie, ascultată ţi-a fost rugăciunea şi milosteniile tale fură aduse aminte înaintea lui Dumnezeu.
32 Deci trimite la Iope şi cheamă să vie Simon, care se numeşte Petru; acesta este primit ca oaspe în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare.
33 Deci îndată am trimis la tine, şi tu bine ai făcut că ai venit. Acum noi dar toţi suntem aci înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm toate cele rânduite ţie de către Domnul.
34 Şi Petru deschizând gura zise: cu adevărat înţeleg, că Dumnezeu nu este părtinitor,
35 Ci în orice popor, cel care se teme de dânsul şi lucrează dreptate, îi este plăcut;
36 Voi cunoaşteţi cuvântul, pe care l-a trimis Dumnezeu fiilor lui Israel, binevestind pace prin Iisus Hristos – acesta este Domn al tuturor –,
37 Voi cunoaşteţi cuvântul ce a mers prin toată Iudea, începând dela Galilea, după botezul, pe care l-a predicat Ioan,
38 Pe Iisus cel din Nazaret, cum l-a uns Dumnezeu cu duh sfânt şi putere; care a umblat din loc în loc, făcând bine şi tămăduind pe toţi cei împilaţi de către diavolul, pentru că Dumnezeu erà cu dânsul.
39 Şi noi suntem martori pentru toate câte făcù în ţara Iudeilor şi în Ierusalim; pe care l-au şi omorît atârnându-l pe lemn.
40 Pe acesta Dumnezeu l-a înviat a treia zi, şi i-a dat ca să fie cunoscut,
41 Nu la tot poporul, ci nouă, martorilor, care mai dinainte am fost aleşi de Dumnezeu, care am mâncat şi am băut împreună cu dânsul după învierea lui dintre morţi:
42 Şi ne-a poruncit să predicăm poporului şi să încredinţăm, că el este cel rânduit de Dumnezeu, judecător al viilor şi al morţilor.
43 Pentru acesta mărturisesc toţi profeţii, că oricine crede în el, primeşte iertare de păcate prin numele lui.
44 Pe când vorbeà încă Petru aceste cuvinte, duhul sfânt căzù preste toţi, care ascultau cuvântul.
45 Şi rămaseră uimiţi credincioşii din tăerea împrejur, câţi veniră împreună cu Petru, pentru că şi preste neamuri s’a vărsat darul Sfântului Duh:
46 Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu.
47 Atuncia Petru îi zise: nu cumva poate cineva oprì apa, ca să nu fie botezaţi aceştia, care luară duh sfânt ca şi noi?
48 Şi rânduì ca ei să fie botezaţi în numele lui Iisus Hristos. Atuncia îl rugară să rămâe la dânşii câteva zile.