1 Iar apostolii şi fraţii, care erau prin Iudea auziră, că şi neamurile au primit cuvântul lui Dumnezeu.
2 Şi când venì Petru la Ierusalim, cei din tăerea împrejur se întrebau între dânşii împotriva lui,
3 Zicând că ai intrat la bărbaţi, care n’au tăerea împrejur, şi ai mâncat împreună cu dânşii.
4 Şi Petru începând le spuse pe rând zicând:
5 Eu mă rugam în oraşul Iope, şi în uimire văzuì o vedenie: pogorându-se un vas, ca o masă mare de pânză legată la patru căpătâie, lăsându-se jos din cer, şi venì până la mine:
6 În care, uitându-mă cu privirea pironită, deosebeam cu mintea şi vedeam cele cu patru picioare ale pământului şi fiare şi târâtoare şi sburătoarele cerului.
7 am auzit şi un glas zicându-mi: Petre, sculându-te înjunghe şi mănâncă.
8 Şi am zis: cu nici un chip, Doamne, pentru că spurcat sau necurat, n’a intrat niciodată în gura mea.
9 Dar glasul îmi răspunse de-a doua oară din cer: nu zice tu că este spurcat, ceea ce a zis Dumnezeu că este curat.
10 Şi aceasta se făcù până de trei ori, şi iarăşi toate fură trase sus în cer.
11 Şi iată, deodată se înfăţişară trei bărbaţi la casa în care eram, trimişi fiind către mine dela Cesaria.
12 Şi duhul îmi zise: să mă duc împreună cu dânşii, fără a mă îndoì de ceva. Şi veniră cu mine şi aceşti şase bărbaţi şi intrarăm în casa omului.
13 Şi ne spuse cum a văzut pe înger stând în casa sa şi zicând: trimite la Iope şi cheamă pe Simon numit Petru,
14 Care va vorbì către tine cuvinte, prin care vei fi mântuit, tu şi toată casa ta.
15 Şi începând eu să vorbesc, căzù duhul sfânt preste dânşii, ca şi preste noi la început.
16 Atuncia mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, după cum ziceà: Ioan a botezat în apă, dar voi veţi fi botezaţi în duh sfânt.
17 Deci fiindcă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, crezură în Domnul Iisus Hristos: eu ce putere aveam ca să opresc pe Dumnezeu?
18 Şi auzind acestea se liniştiră, şi măriră pe Dumnezeu zicând: Dumnezeu dar dete şi neamurilor pocăinţă spre viaţă.
19 Deci cei împrăştiaţi din prician strâmtorării,ce venì în timul lui Ştefan, ajunseră până la Fenicia şi Cipru şi Antiochia, nevorbind nimenui cuvântul, decât numai Iudeilor.
20 Şi dintre dânşii erau unii bărbaţi din Cipru şi din Cirene, care fiind veniţi în Antiochia vorbeau către Elini, binevestind pe Domnul Iisus.
21 Şi erà mâna Domnului cu dânşii, şi un număr mare crezând, se întoarseră la Domnul.
22 Iar vorba despre dânşii se auzì la urechile bisericii, care este în Ierusalim, şi trimiseră pe Barnaba până la Antiochia.
23 Acesta venind şi văzând darul lui Dumnezeu se bucură, şi îndemnà pe toţi, ca să stăruiască cu hotărîrea inimii în Domnul.
24 Pentru că erà bărbat bun şi plin de duhul sfânt şi de credinţă. Şi adause Domnului gloată din destul.
25 Şi Barnaba venì la Tars, ca să caute pe Saul,
26 Şi după ce-l găsì îl aduse la Antiochia. Şi timp de un an întreg ei veniră împreună în biserică şi învăţară gloată destulă, şi ucenicii fură numiţi creştini pentru întâia oară în Antiochia.
27 Şi în acele zile veniră profeţii dela Ierusalim la Antiochia.
28 Iar unul dintre dânşii, cu numele Agab, sculându-se vestì prin duhul sfânt, că o foamete mare va să fie preste tot pământul locuit, care se şi făcù în timpul lui Claudiu Cesarul.
29 Şi ucenicii hotărîră să trimită, după cum se înlesneà fiecare dintr’înşii, mijloace de vieţuire la fraţii, care locuesc în Iudea.
30 Ceeace şi făcură trimiţând la bătrâni, prin mâna lui Barnaba şi Saul.