1 Iar un bărbat cu numele Anania împreună cu Safira, femeia sa, vândù averea.
2 Şi dete ceva la o parte pentru sine, din preţul ei, ştiind şi femeia, şi aducând o parte o puse la picioarele apostolilor.
3 Iar Petru zise: Anania, pentru ce umplù satana inima ta, ca să minţi tu pe duhul sfânt, şi să dai la o parte pentru sineţi, din preţul locului?
4 Rămânând nevândut, nu ţi-ar fi rămas oare ţie, şi vândut fiind, nu erà oare preţul în a ta putere? Pentru ce ţi-ai pus în inima ta acest lucru? N’ai minţit oamenilor, ci lui Dumnezeu.
5 Şi Anania auzind aceste cuvinte, căzând jos murì; şi frică mare căzù preste toţi care auziră acestea.
6 Şi sculânu-se bărbaţii mai tineri îl ridicară împreună şi ducându-l afară îl înmormântară.
7 Iar după un timp, cam de trei ceasuri intră şi femeia lui neştiind ce s’a întâmplat,
8 Şi Petru zise către dânsa: Spune-mi, dacă aţi vândut locul pentru atâta? Iar eea zise: aşà este, pentru atâta.
9 Atuncia Petru zise către dânsa: Pentru ce v’aţi învoit împreună, ca să cercaţi duhul Domnului? Iată picioarele celor care înmormântară pe bărbatul tău sunt la uşă, şi te vor duce afară.
10 Şi îndată căzù la picioarele lui şi murì; şi intrând tinerii o găsiră moartă, şi ducându-o afară o înmormântară lângă bărbatul ei.
11 Şi căzù frică mare preste toată adunarea credincioşilor, şi preste toţi, care auziau acestea.
12 Iar prin mânile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în popor; şi toţi erau într’un gând în porticul lui Solomon;
13 Şi nimenea dintre ceilalţi, nu îndrăzneà să se alăture de dânşii; dar poporul îi lăudà.
14 Şi se adăugau din ce în ce mai mult, cei care credeau în Domnul, mulţime de bărbaţi şi de femei;
15 Astfel, că scoteau la strade pe bolnavi şi îi puneau pe paturi şi aşternuturi, ca venind umbra lui măcar, să umbrească pe vreunul dintre dânşii.
16 Şi veneà şi mulţime din oraşele dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi şi bântuiţi de duhuri necurate, şi toţi erau tămăduiţi.
17 Atuncia sculâdu-se arhiereul şi toţi cei împreună cu dânsul – care sunt secta saduceilor – se umplură de pizmă
18 Şi puseră mânile pe apostoli şi îi puseră în închisoarea obştească.
19 Dar îngerul Domnului, deschizând noaptea uşile închisorii şi scoţându-i afară zise:
20 Mergeţi şi stând vorbiţi în templu poporului, de toate rosturile acestei vieţi.
21 Şi ascultând intrară din răvărsat de zori în templu şi învăţau. Şi venind arhiereul şi cei împreună cu dânsul, chemară să se adune sinedriul, adecă toată bătrânimea fiilor lui Israel, şi trimiseră la închisoare spre a fi aduşi apostolii.
22 Dar venind slujitorii nu-i găsiră în închisoare: şi întorcându-se încunoştiinţară.
23 Zicând, că închisoarea am găsit-o încuiată în toată tăria, şi pe păzitori stând la uşi, deschizând însă, n’am găsit pe nimenea înlăuntru.
24 Iar căpitanul templului şi mai marii preoţilor, când auziră cuvintele acestea, erau în nedumerire despre dânşii, ce ar fi aceasta.
25 Şi venind un oarecare, le aduse ştire, că iată bărbaţii, pe care i-aţi pus în închisoare, stau în templu şi învaţă poporul.
26 Atuncia plecând căpitanul cu slujitorii îi aduse, dar nu cu silă, căci se temeau de popor, ca să nu-i omoare cu pietri.
27 Şi aducându-i, îi puseră în sinedriu. Şi arhiereul îi întrebă,
28 Zicând: într’adins v’am poruncit să nu învăţaţi în acest nume, şi iată aţi umplut Ierusalimul, de învăţătura voastră, şi voiţi să aduceţi asupra noastră sângele acestui om.
29 Dar Petru răpunzând, şi ceilalţi apostoli ziseră: Trebue a ascultà pe Dumnezeu mai mult, decât pe oameni.
30 Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe Iisus, pe care voi l-aţi omorît cu mânile voastre, atârnându-l pe un lemn;
31 Pe acesta, Dumnezeu prin a sa dreaptă l-a înălţat Începător şi Mântuitor, spre a dà pocăinţă lui Israel şi iertare de păcate.
32 Şi noi suntem martori de aceste rosturi, precum şi duhul sfânt, pe care l-a dat Dumnezeu celor care îl ascultă.
33 Iar ei auzind, erau sfâşiaţi de durere şi se sfătuiau să-i omoare.
34 Atuncia sculându-se în sinedriu un fariseu cu numele Gamaliel, învăţător de lege, preţios la tot poporul, poruncì ca să deà pe oameni puţin timp afară,
35 Şi zise către dânşii: bărbaţi Israeliţi, luaţi bine seama ce aveţi de gând să faceţi acestor oameni.
36 Căci mai nainte de aceste zile se ridică Teuda, zicându-se pe sine însuşi a fi ceva, la care se alătură un număr de bărbaţi, ca la patru sute: acesta fù omorît, şi toţi câţi îl ascultară, fură împrăştiaţi şi nimiciţi.
37 După acesta se ridică Iuda Galileul în zilele înscrierii, şi atrase popor mult după sine. Şi acela pierì, şi toţi câţi îl ascultau fură risipiţi.
38 Şi acum vă zic, staţi departe de aceşti oameni, şi lăsaţi-i, pentru că dacă hotărârea aceasta, sau lucrul acesta este dela oameni, se va desfiinţà;
39 Iar dacă este dela Dumnezue, voi nu-i veţi puteà nimicì, staţi dar departe, ca nu cumva să fiţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu.
40 Şi ei îl ascultară, şi chemând la dânşii pe apostoli, bătându-i, le porunciră să nu vorbească în numele lui Iisus, şi le dete drumul.
41 Deci ei plecară din faţa sinedriului, bucurându-se, că s’au învrednicit a fi despreţuiţi, pentru numele lui Iisus;
42 Şi în orice zi în templu şi acasă nu încetau, învăţând şi binevestind pe Hristos Iisus.