1 Şi în aceea zi fù urmărire mare împotriva credincioşilor, care erau în Ierusalim; şi toţi, afară de apostoli, fură împrăştiaţi prin ţinutul Iudeii şi Samarii.
2 Dar bărbaţii temători de Dumnezeu ridicară pe Ştefan, spre a-l înmormântà, şi-l jeliră foarte mult.
3 Saul însă bântuià pe credincioşi, intrând prin case, şi târând bărbaţi şi femei, îi dà prinşi la închisoare.
4 Deci cei împrăştiaţi străbătură din loc în loc, binevestind cuvântul.
5 Şi Filip venind într’un oraş al Samariei, le predică pe Hristos.
6 Şi gloatele erau într’una cu luare aminte, la cele zise de Filip, ascultându-le şi văzând minunile, pe care le făceà.
7 Căci duhuri necurate, strigând cu glas mare, ieşeau din mulţi, care le aveau; şi mulţi slăbănogi şi şchiopi fură tămăduiţi.
8 Şi fù bucurie mare în acel oraş.
9 Şi erà mai nainte în oraş un bărbat cu numele Simon, care făceà magie şi puneà în uimire poporul Samariei, zicând, că el însuşi este un oarecine însemnat,
10 La care toţi dela mic până la mare erau cu luare aminte, zicând: acesta este puterea cea numită mare, a lui Dumnezeu.
11 Şi erau cu luare aminte la dânsul, pentru că de mult timp, îi scosese din minte cu magiile sale,
12 Dar când crezură lui Filip, care binevesteà despre împărăţia lui Dumnezeu şi despre numele lui Iisus Hristos, fură botezaţi atât bărbaţi, cât şi femei.
13 Şi însuşi Simon crezù, şi botezat fiind stăruià lângă Filip, şi văzând semnele şi puterile mari ce se făceau, rămase uimit.
14 Iar apostolii, cari erau în Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, trimiseră la dânşii pe Petru şi Ioan,
15 Care venind se rugară pentru ei, ca să primească duh sfânt.
16 Căci nu se pogorîse încă preste nici unul dintre dânşii, ci erau numai botezaţi în numele Domnului Iisus.
17 Atuncia apostolii puneau mânile preste dânşii, şi ei luau duh sfânt.
18 Iar Simon văzând, că duhul sfânt se dă prin punerea mânilor apostolilor, le aduse bani
19 Zicând: daţi-mi şi mie împuternicirea aceasta, ca pe cine voiu fi pus mânile, să primească duh sfânt.
20 Dar Petru îi zise: argintul tău împreună cu tine fie spre peire, pentru că ai gândit, că darul lui Dumnezeu se dobândeşte prin bani.
21 Tu n’ai parte, nici sorţ la cuvântul acesta, căci inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.
22 Deci pocăeşte-te de această răutate a ta, şi roagă-te de Domnul, poate îţi va iertà gândul inimei tale.
23 Căci văd,că tu eşti în amărăciune de fiere şi în legătura nedreptăţii.
24 Şi răspunzând Simon, zise: rugaţi-vă voi către Domnul pentru mine, ca să nu vie preste mine cele ce aţi zis.
25 Deci ei, mărturisind şi vorbind cuvântul Domnului, se întoarseră la Ierusalim, şi binevestea în multe sate ale Samaritenilor.
26 Şi un înger al Domnului vorbì lui Filip zicând: scoală-te şi te dù spre mează-zi pe calea, ce merge în jos dela Ierusalim la Gaza; această cale este pustie.
27 Şi sculându-se, plecă. Şi iată un bărbat Etiopean, un eunuc, un putenic la curtea Candacei, împărăteasa Etiopenilor, care erà preste tot tesaurul ei, venise la Ierusalim să se închine
28 Şi pe când se întorceà, şi şedeà în trădura sa, ceteà pe profetul Isaia.
29 Atuncia duhul zise lui Filip: apropie-te şi ţine-te de această trăsură.
30 Şi Filip alergând îl auzì cetind pe Isaia profetul, şi zise: oare înţelegi cele ce ceteşti?
31 Iar el zise: cum aşi puteà înţelege, dacă nu-mi arată cineva? Şi rugă pe Filip, ca suindu-se să şază cu dânsul.
32 Şi partea scripturei, pe care o cetea erà aceasta: „Ca o oaie la înjunghere fù adus, şi fără glas ca un miel înaintea celui care-l tunde, aşà nu-şi deschide gura sa.
33 În înjosirea lui, fù ridicată judecata lui; şi neamul lui cine-l va spune? Căci se ià de pe pământ viaţa lui”.
34 Atuncia eunucul răspunzând lui Filip, zise: rogu-te, despre cine zice profetul acesta? Despre sine însuşi, sau despre un altul?
35 Iar Filip deschizându-şi gura sa şi începând dela scriptura aceasta îi binevestì pe Iisus.
36 Şi pe când mergeau pe cale, veniră la o apă, şi eunucul zise: iată apă: ce mă împiedecă, ca să fiu botezat?
37 Şi Filip îi zise: dacă crezi din toată inima, este iertat. Şi răspunzând zise: cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.
38 Şi poruncì să steà trăsura, şi amândoi se deteră jos la apă, atât Filip, cât şi eunucul; şi Filip îl boteză.
39 Iar când ieşiră din apă, duhul Domnului răpì pe Filip, şi eunucul nu-l mai văzù, dar mergeà pe calea sa, bucurându-se.
40 Şi Filip fù aflat în Azot, şi binevesteà străbătând toate oraşele, până ce dânsul venì la Cesaria.