1 Ascultaţi cuvântul acesta, ce eu înâlţ asupra voastră, Această plângere, casă a lui Israel! 2 Căzut-a, şi nu se va mai scula, Fecioara lui Israel: Zace aruncată la pământ, Şi nu este cine să o scoale. 3 Căci aşa zice Domnul, Dumnezeul: Cetatea, din care ieşiau o mie, Va rămânea cu o sută, Va rămânea cu zece, În casa lui Israel. 4 Căci aşa zice Domnul către casa lui Israel: Căutaţi-mă şi veţi trăi. 5 Şi nu căutaţi Bet-Elul, Şi nu întraţi în Ghilgal, Şi nu treceţi la Beer-Şeba; Căci Ghilgalul va fi dus în prinsoare, Şi Bet-Elul se va nimici. 6 Căutaţi pe Domnul, şi veţi trăi; Ca să nu izbucnească ca focul în casa lui Iosif, Şi să o mistuie, şi să nu fie nimenea în Bet-El, care să-l stingă. 7 Voi care prefaceţi judecata în pelin, Şi aruncaţi la pământ dreptatea, 8 Căutaţi pe cel ce a făcut pleiadele şi Orionul, Pe cel ce preface umbra morţii în dimineaţă, Şi întunecă ziua ca noaptea; Pe cel ce chiamă apele mării, Şi le varsă preste pământ; Domnul este numele lui! 9 Pe cel ce ridică sfărâmarea asupra celui puternic, Ca să între sfărâmarea în întărituri. 10 Ei urăsc pe cei ce mustră în poartă, Şi se îngreţoşează de cel ce vorbeşte fără prihană; 11 Deaceea, fiind că călcaţi pe sărac, Şi luaţi dela el daruri de grâu: De aţi zidit case de piatră cioplită, Totuşi nu veţi locui în ele; De aţi sădit vii plăcute, Totuşi nu veţi bea vinul lor. 12 Căci cunosc fărădelegile voastre cele multe, Şi păcatele voastre cele mari, Ale voastre celor ce apăsaţi pe cel drept, Şi luaţi mită, Şi strâmbaţi dreptul celor săraci în poartă. 13 Deaceea cel cu minte tace în timpul acesta; Căci este timp rău. 14 Căutaţi binele şi nu răul, pentru ca să trăiţi; Şi aşa Domnul, Dumnezeul oştirilor, va fi cu voi, Cum ziceţi. 15 Urîţi răul, şi iubiţi binele, Şi aşezaţi dreptatea în poartă: Poate, Domnul, Dumnezeul oştirilor, se va îndura De rămăşiţa lui Iosif. 16 Deaceea Domnul, Dumnezeul oştirilor, Domnul, aşa zice: Plângere va fi în toate părţile; Şi în toate uliţele vor zice: „Vai, vai!” Şi vor striga pe plugar la plângere, Şi pe cei cu meşteşugul bocirii la bocire. 17 Şi în toate viile o bocire va fi; Căci voiu trece prin mijlocul tău, Zice Domnul. 18 Vai celor ce doresc ziua Domnului! De ce folos vă va fi ziua Domnului? Va fi zi de întunerec, şi nu de lumină. 19 Este ca cum ar fugi omul de dinaintea leului, Şi l-ar întâmpina un urs; Sau ar întra în casă, şi sprijinind mâna sa de părete, Un şarpe l-ar muşca. 20 Au nu va fi de întunerec ziua Domnuiui, şi nu de lumină? Ba chiar întunecime şi fără lucire?
21 Urăsc şi mă lapăd de sărbătorile voastre, Şi nu-mi vor fi plăcute serbările voastre; 22 De-mi veţi aduce arderile de tot şi darurile voastre de pâne, Nu le voiu primi, Şi nu voiu privi jertfa voastră de bucurie din cele îngrăşate. 23 Depărtează dela mine vuetul cântărilor tale, Şi cântarea harpelor tale nu o voiu asculta, 24 Ci judecata să curgă ca apa, Şi dreptatea ca un părău puternic. 25 Au doară mi-aţi adus jertfe şi daruri de pâne, Casă a lui Israel, patruzeci de ani în pustiu? 26 Dar aţi purtat pe Sicut, Molocul vostru; Şi pe Chiun, idolii voştri, Şi pe Cocab, zeul vostru, Pe care voi vi l-aţi făcut. 27 Deaceea vă voiu duce prinşi dincolo de Damasc, Zice Domnul, al cărui nume este Dumnezeul oştirilor.