1 Vai vouă, celor fără grijă în Sion, Şi celor ce se încred în muntele Samariei, Locuri renumite între cele mai de căpetenie ale popoarelor, Către care se îndreaptă casa lui Israel! 2 Treceţi la Calne şi vedeţi; Şi deacolo duceţi-vă la Hamatul cel mare: Şi pogorîţi-vă la Gatul Filistenilor; Au mai bune sunt acestea decât regatele voastre? Ori cuprinsul lor este mai mare decât cuprinsul vostru? 3 Voi care credeţi departe ziua nenorocirii, Şi faceţi să se apropie întronarea silniciei; 4 Voi, cei ce vă culcaţi pe paturi de fildiş, Şi vă răsfăţaţi în aşternutele voastre, Şi mâncaţi mieii graşi ai turmii, Şi viţeii din grajdul de îngrăşare; 5 Care uniţi vocea voastră cu a harpei, Şi vă născociţi instrumente de muzică, ca David; 6 Voi ce beţi vinul în cupe, Şi vă ungeţi cu mirurile cele mai alese; Dar de ranele lui Iosif nu vă întristaţi. 7 Deaceea, acum fi-veţi duşi prinşi în fruntea celor ce vor fi duşi prinşi, Şi înceta-vor ospeţele celor răsfăţaţi, 8 Domnul, Dumnezeul, juratu-s’a pe sine; Domnul, Dumnezeul oştirilor, zice: Luat-am în ură mândria lui Iacob, şi urăsc palaturile lui; Deci da-voiu în mâna inamicului cetatea şi tot ce este într’însa. 9 Şi va fi, chiar de vor rămânea zece oameni în vre-o casă, Ei vor muri. 10 Şi dacă pe unul din ei îl va ridica unchiul său, sau cel ce arde morţii, Ca să-i scoată oasele din casă, Şi va zice celui ce se va afla în lăuntrul casei: „Mai este cineva cu tine?” Şi acesta va răspunde: Nu. Atuncia va zice: „Taci: Căci nu mai este timp de a aminti numele Domnului.” 11 Căci iată, Domnul porunceşte, Şi va lovi casele cele mari cu ruinare, Şi casele cele mici cu surpare. 12 Aleargă cai pe stancă? Ară cineva acolo cu boi? Voi însă prefaceţi judecata în fiere, Şi fructul dreptăţii în pelin; 13 Voi, care vă desfătaţi în lucruri de nimic, Care ziceţi: Au nu ne-am câştigat coarne numai prin puterea noastră. 14 Dar iată, eu voin scula un popor asupra ta, casă a lui Israel! Zice Domnul, Dumnezeul oştirilor; Şi vă vor apăsa Dela întrarea Hamatului, Pănă la părăul deşertului.