1 Pavel apostol al lui Hristos Iisus prin voinţa lui Dumnezeu şi Timoteu fratele bisericei lui Dumnezeu celei care este în Corint împreună cu toţi sfinţii care sunt în toată Achaia.
2 Dar vouă şi pace dela Dumnezeu Tatăl nostru şi dela Domnul Iisus Hristos.
3 Binecuvântat este Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeu al oricărei mângăieri,
4 Care ne mângâie pe noi pentru toată suferinţa noastră, ca prin mângăierea cu care înşine suntem mângăiaţi de Dumnezeu să putem noi mângăià pe cei care sunt în orice suferinţă.
5 Pentru că după cum patimele lui Hristos prisosesc asupra noastră, astfel prisoseşte prin Hristos şi mângăierea noastră.
6 Fie dar că suntem strâmtoraţi, pentru mângăierea voastră şi pentru mântuire suntem strâmtoraţi; fie că suntem mângăiaţi, pentru mângăierea voastră, care este lucrătoare în suferirea cu răbdare a aceloraşi patimi pe care şi noi le pătimim. Şi nădejdea noastră este tare pentru voi,
7 Ştiind că după cum sunteţi părtaşi ai patimilor, astfel sunteţi şi ai mângăierii.
8 Căci nu voim, fraţilor, ca voi să nu ştiţi de suferinţa noastră, ce ni-s’a făcut în Asia, că foarte mult preste putere am fost îngreuiaţi, încât noi am fost cu desăvârşire în nedumerire şi în privinţa vieţii;
9 Dar chiar în noi înşine am avut hotărîrea morţii, ca să nu fim încrezători în noi înşine, ci în Dumnezeu care înviază morţii,
10 Care ne-a scăpat pe noi dintr’o moarte aşà de mare şi ne va scăpà, în care am nădăjduit că ne va scăpà şi mai departe,
11 Fiindu-ne şi voi de ajutor cu rugăciunea pentru noi, ca din multe feţe darul făcut nouă, să fie mulţumit prin mulţi pentru noi.
12 Pentru că lauda noastră aceasta este: mărturia ştiinţei noastre de noi înşine că în sfinţenie şi curăţenie dela Dumnezeu, nu în înţelepciune omenească, ci în darul lui Dumnezeu, ne-am purtat în lume, dar mai ales către voi.
13 Căci nu altele vă scriem, decât cele ce cetiţi sau şi înţelegeţi, am însă nădejde că până în cele din urmă veţi înţelege,
14 – După cum ne-aţi şi înţeles în parte, – că noi vă suntem cuvânt de laudă, după cum şi voi nouă în ziua Domnului nostru Iisus.
15 Şi pe această deplină încredere eram hotărît să vin mai întâiu la voi, ca să aveţi un al doilea dar,
16 Şi pela voi să trec în Macedonia, şi iarăşi din Macedonia să vin la voi şi să fiu petrecut de voi în Iudea.
17 Deci aceasta hotărând, nu cumva oare am făcut ceva cu uşurinţă? Afară numai dacă ceea ce mă chibzuesc potrivit cărnii mă chibzuesc ca să fie la mine aşà aşà şi nu nu.
18 Dar credincios este Dumnezeu prin aceea, că cuvântul nostru către voi nu este aşà şi nu.
19 Pentru că al lui Dumnezeu Fiu Iisus Hristos, care fù predicat între voi prin noi, prin mine şi Silvan şi Timoteu, nu fù aşà şi nu, ci aşà a fost în sine.
20 Căci atât de multe făgăduinţe ale lui Dumnezeu sunt într’însul aşà; deaceea şi printr’însul Amin, lui Dumnezeu spre mărire prin noi.
21 Iar cel care ne face statornici împreună cu voi în Hristos şi care ne unse, este Dumnezeu,
22 Care ne şi pecetluì şi dete arvuna duhului în inimile noastre.
23 Eu însă chem pe Dumnezeu martor pentru sufletul meu, că cruţându-vă pe voi n’am venit la Corint.
24 Nu voiu zice că avem stăpânire preste credinţa voastră, ci pentru că suntem împreună ajutători ai bucuriei voastre; căci staţi în credinţă.