1 În mine însumi dar am găsit cu cale aceasta, ca să nu vin la voi iarăşi cu întristare.
2 Căci dacă eu vă întristez, cine mai este care mă înveseleşte pe mine, dacă nu cel întristat de mine?
3 Şi am scris chiar aceasta, ca nu după ce voiu fi venit să am întristare din partea acelora de care trebuià să mă bucur, având încredere în voi toţi că bucuria mea este a voastră tuturor,
4 Pentru că din multă supărare şi strâmtorare a inimii v’am scris printre multe lacrămi, nu ca să fiţi întristaţi, ci ca să cunoaşteţi iubirea pe care o am mai mult către voi.
5 Dacă dar cineva a întristat, nu pe mine m’a întristat, ci în parte, ca să nu-l îngreunez, pe voi toţi.
6 Destul este pentru unul ca acela pedeapsa aceasta care i-s’a făcut de către mai mulţi,
7 Încât voi dimpotrivă mai bine să-l iertaţi şi să-l mângăiaţi, ca nu cumva unul ca acesta să fie înghiţit de-o mai mare întristare.
8 Deaceea vă îndemn să hotărîţi iubire în privinţa lui;
9 Căci pentru aceasta am şi scris, ca să cunosc lămurirea voastră, dacă sunteţi ascultători în toate.
10 Iar cui îi iertaţi ceva, şi eu îi iert; pentru că şi eu, dacă am iertat ceva, am iertat aceasta pentru voi în faţa lui Hristos,
11 Ca să nu fim dobândiţi de stana; căci gândurile lui nu ne sunt necunoscute.
12 Venit fiind dar la Troa pentru evangelia lui Hristos şi fiindu-mi uşă deschisă în Domnul,
13 N’am avut linişte în duhul meu, fiindcă n’am găsit pe Titu fratele meu, ci după ce m’am despărţit de dânşii am ieşit în Macedonia.
14 Mulţumită dar lui Dumnezeu, care totdeauna ne duce în serbarea biruinţei sale în Hristos, şi face cunoscut prin noi în orice loc mirosul cunoştinţei lui.
15 Pentr că al lui Hristos bun miros suntem noi lui Dumnezeu între cei care sunt mântuiţi şi între cei care sunt pierduţi.
16 Unora miros din moarte spre moarte, altora miros din viaţă spre viaţă. Şi cine este destoinic la acestea?
17 Căci noi nu prefacem ca cei mulţi cuvântul lui Dumnezeu, ci ca din curăţenie, ci ca dela Dumnezeu vorbim înaintea lui Dumnezeu în Hristos.