1 Începem să ne facem iar cunoscut pe noi înşine? Afară numai dacă avem trebuinţă, ca unii oameni, de epistole de cunoaştere către voi sau dela voi.
2 Voi sunteţi epistola nostră, înscrisă în inimile noastre, cunoscută şi cetită de toţi oamenii.
3 Cunoscuţi fiind voi că sunteţi epistolă a lui Hristos, slujită de noi, înscrisă nu cu cerneală, ci cu duhul viului Dumnezeu, nu pe plăci de piatră, ci pe plăci de carne, pe inimile voastre.
4 O astfel de încredere avem dar prin Hristos către Dumnezeu,
5 Nu voiu zice că prin noi înşine suntem destoinici să judecăm ceva dela noi înşine, ci destoinicia noastră este dela Dumnezeu,
6 Care ne-a şi făcut ai unui aşezământ nou destoinici slujitori, nu ai literei, ci ai duhului, pentru că litera omoară, iar duhul face viu.
7 Iar dacă cea de moarte aducătoare slujire săpată în litere pe pietri s’a făcut în măreţie, încât fiii lui Israel nu putură să-şi ţină neclintit privirea la faţa lui Moise din pricina măreţiei feţii lui, care măreţie aveà să fie desfiinţată,
8 Cum nu va fi oare mult mai măreaţă slujirea duhului?
9 Pentru că dacă în slujirea aducătoare de osândă este măreţie, cu mult mai mult prisoseşte în măreţie slujirea aducătoare de îndreptăţire.
10 Căci chiar măreţia nu este măreţie în această parte din pricina măreţiei celei preste măsură.
11 Pentru că dacă ceea ce are să fie desfiinţat este măreţ, cu mult mai mult este măreţ ceea ce rămâne.
12 Deci având o astfel de nădejde ne folosim cu multă îndrăzneală.
13 Şi nu punem acoperemânt pe faţa noastră după cum Moise puneà acoperemânt pe faţa sa, pentru ca fiii lui Israel să nu ţină neclintit privirea la sfârşitul celui ce aveà să fie desfiinţat
14 Ci învârtoşate fură gândurile lor. Căci până în ziua de astăzi acelaşi acoperemânt rămâne la cetirea vechiului aşezământ, nedescoperit fiindcă este desfiinţat în Hristos;
15 Ci până astăzi este acoperemânt pe inimile lor, când este cetit Moise;
16 Dar când se va fi întors la Domnul inima lor, acoperemântul este luat la o parte.
17 Domnul însă este duhul, şi unde este duhul Domnului, acolo este stare de sine.
18 Iar noi toţi, cu faţa descoperită în oglindă privind mărirea Domnului, suntem schimbaţi în acelaşi chip dela mărire la mărire, după cum este dela Domnul duhului.