4
Deaceea având noi această însărcinare, după cum am fost miluiţi, nu pierdem răbdarea,
Ci am înlăturat dela noi cele ascunse ale ruşinii neumblând în viclenie, nici prefăcând cuvântul lui Dumnezeu, ci prin arătarea adevărului făcându-ne pe noi înşine cunoscuţi către orice ştiinţă de sine a oamenilor în faţa lui Dumnezeu.
Iar şi dacă este acoperită evangelia noastră, între cei pierduţi este acoperită.
În care Dumnezeul veacului acestuia a întunecat gândurile necredincioşilor ca să nu deà raze luminarea evangeliei măririi lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.
Pentru că nu ne predicăm pe noi înşine, ci pe Hristos Iisus Domnul, iar pe noi înşine slujitorii voştri prin Iisus.
Fiindcă Dumnezeu, care poruncì „din întunerec lumineze lumina”, el este care lumină în inimile noastre, spre luminarea cunoaşterii măririi lui Dumnezeu în faţa lui Iisus Hristos.
Avem însă comoara aceasta în vase de lut, pentru ca covârşirea puterii să fie a lui Dumnezeu şi nu venind dela noi;
În orice chip suntem apăsaţi, dar nu strâmtoraţi, aduşi în nedumerire, dar nu lipsiţi de nădejde.
Urmăriţi, dar nu părăsiţi, aruncaţi jos, dar nu pierduţi.
10 Totdeauna purtând pretutindeni în corpul nostru moartea lui Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să fie arătată în corpul nostru.
11 Căci pururea noi cei vii suntem daţi spre moarte pentru Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să fie arătată în carnea noastră cea muritoare.
12 Astfel moartea lucrează în noi, iar viaţa în voi.
13 Având dar acelaşi duh al credinţei, după cum este scris: „am crezut, deaceea am vorbit”, şi noi încredem deaceea şi vorbim.
14 Ştiind că cel care a înviat pe Domnul Iisus ne va învià şi pe noi cu Iisus şi ne va înfăţişà împreună cu voi.
15 Căci toate sunt pentru voi, ca darul înmulţit fiind prin mai mulţi să prisosească mulţumirea spre mărirea lui Dumnezeu.
16 Deaceea nu pierdem răbdarea, ci şi dacă omul nostru din afară este prăpădit, dar cel dinlăuntru al nostru este înoit din zi în zi.
17 Pentru că micimea de puţin timp a suferinţei noastre desăvârşeşte pentru noi în chip preste măsură spre a covârşì o cumpănă vecinică de mărire.
18 Fiindcă noi nu îndreptăm privirea la cele ce sunt văzute, ci la cele ce nu sunt văzute; căci cele văzute sunt trecătoare, iar cele nevăzute vecinice.