1 Căci ştim că dacă va fi fost desfiinţată casa noastră pământească de cort, avem în ceruri clădire dela Dumnezeu, casă nefăcută de mână, vecinică.
2 Pentru că chiar în acest cort suspinăm, dorind a fi îmbrăcaţi pe deasupra cu locuinţa noastră cea din cer,
3 Şi într’adevăr vom fi găsiţi îmbrăcaţi, nu goli.
4 Căci ca unii care suntem în acel cort, suspinăm fiind apăsaţi, pentru că nu voim a fi desbrăcaţi, ci îmbrăcaţi pe deasupra, ca ce este muritor să fie înghiţit de viaţă.
5 Iar cel care ne-a desăvârşit chiar spre aceasta este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna duhului.
6 Deci având îndrăzneală totdeauna şi ştiind că locuind în acest corp suntem înstreinaţi dela Domnul:
7 – Căci prin credinţă umblăm, nu încunjuraţi fiind prin chipul lui: –
8 Avem dar îndrăzneală şi ne place mai bine să fim înstreinaţi din acest corp şi să locuim la Domnul.
9 Deaceea, fie locuind în acest corp; fie înstreinaţi fiind, ne şi silim să-i fim bineplăcuţi.
10 Pentru că noi toţi trebue să fim daţi de faţă înaintea scaunului de judecător al lui Hristos, ca fiecare să ià cu sine cele ce sunt prin corp, potrivit cu ce a făptuit, fie bine, fie rău.
11 Drept aceea cunoscând temerea de Domnul înduplecăm pe oameni, lui Dumnezeu însă suntem cunoscuţi; şi nădăjduiesc că şi în a voastră ştiinţă de sinevă sunt cunoscut.
12 Nu ne facem vouă cunoscut iar pe noi înşine, ci zicem acestea dându-vă prilej la cuvânt de laudă pentru noi, ca să aveţi cuvânt de laudă către aceia care în faţă se laudă şi nu în inimă.
13 Căci fie că ne-am ieşit din fire, pentru Dumnezeu ne-am ieşit din fire, fie că suntem întregi la minte, pentru voi suntem întregi la minte.
14 Pentru că iubirea lui Hristos ne ţine pe noi, după ce am judecat aceasta, că unul a murit pentru toţi; deci ei toţi au murit.
15 Şi pentru toţi a murit, ca cei vii să nu mai vieţuiască pentru ei înuşi, ci pentru cel care a murit şi a înviat pentru dânşii.
16 Deaceea noi nu cunoaştem de acum pe nimenea după trup; chiar dacă am cunoscut după trup pe Hristos, acum nu-l mai cunoaştem.
17 Deci dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s’au făcut noi
18 Iar toate sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat sieşi prin Iisus Hristos şi ne-a dat însărcinarea împăcării.
19 Pentru că Dumnezeu erà împăcând lumea sieşi în Hristos, netrecându-le în socoteală greşalele lor, şi având pus în noi cuvântul împăcării.
20 Deci pentru Hristos suntem soli ca cum Dumnezeu îndeamnă prin noi: vă rugăm pentru Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu.
21 Căci pe cel care n’a cunoscut păcat, l-a făcut pentru noi păcat, ca să fim noi îndreptăţire dela Dumnezeu într’însul.