1 Fiind dar împreună lucrători cu Hristos vă şi îndemnăm ca să nu primiţi îndeşert darul lui Dumnezeu.
2 – Căci zice: „În timp plăcut te-am ascultat şi în zi de mântuire te-am ajutat”; iată acum timp bineplăcut, iată acum zi de mântuire; –
3 Nedând întru nimic nici o sminteală, ca să nu fie defăimată însărcinarea noastră,
4 Ci în orice chip făcându-ne cunoscut pe noi înşine ca ai lui Dumnezeu slujitori prin multă răbdare, în suferinţe, în nevoi, în strâmtorări.
5 În bătăi, în închisori, în turburări, în osteneli, în veghieri, în posturi.
6 Prin curăţenie, prin cunoştinţă, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin duh sfânt, prin iubire fără făţărie.
7 Prin cuvânt de adevăr, prin putere dela Dumnezeu: prin arme de-a dreapta şi de-a stânga ale îndreptăţirii,
8 Prin mărire şi înjosire, prin defăimare şi laudă: ca amăgitori şi iubitori de adevăr.
9 Ca neştiuţi şi cunoscuţi bine fiind, ca murind şi iată trăim, ca pedepsiţi şi nu omorîţi,
10 Ca întristaţi, dar totdeauna bucurându-ne, ca săraci, dar pe mulţi înavuţind, ca neavând nimic şi având tot în stăpânire.
11 Gura noastră este deschisă către voi, Corintenilor, inima noastră este lărgită:
12 Nu sunteţi strâmtaţi în noi, dar sunteţi strâmtaţi în cele dinlăuntru ale voastre:
13 Fiţi largi şi voi, în acelaşi chip, ceea ce este aceeaşi răsplată. – vorbesc ca unor fii. –
14 Nu trageţi cu necredincioşii într’un jug strein vouă: căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunerecul?
15 Şi care este învoirea lui Hristos faţă de Beliar, sau ce parte are un credincios cu un necredincios?
16 Şi ce unire are templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul viului Dumnezeu, după cum a zis Dumnezeu că „voiu locuì între dânşii, şi voiu fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul meu.
17 Deceea ieşiţi din mijlocul lor şi fiţi deosebiţi, zice Domnul, şi necurat nu atingeţi; şi eu vă voiu primì la mine,
18 Şi voiu fi vouă drept Tată, şi voi îmi veţi fi drept fii şi fiice, zice Domnul Atotţiitorul”.