1 Deci, iubiţilor, având aceste făgăduinţe, să ne curăţim pe noi înşine de orice mânjitură a trupului şi a duhului, desăvârşind sfinţenie în temere de Dumnezeu.
2 Faceţi-ne loc în inimile voastre; pe nimenea n’am adus în stare rea, dela nimenea n’am luat mai mult.
3 Nu spre osândă zic aceasta; căci am zis mai nainte că sunteţi în inimile noastre spre a murì împreună şi a trăì împreună.
4 Multă îndrăzneală am faţă de voi, multă laudă am pentru voi; sunt plin de mângăere, prisosesc preste măsură cu bucuria în toată întristarea noastră.
5 Pentru că, şi după ce am venit în Macedonia, trupul nostru n’a avut nici o linişte, ci în orice chip sdrobiţi eram: din afară lupte, din lăuntru temeri.
6 Dar Dumnezeu care mângăie pe cei smeriţi ne-a mângăeat pe noi prin venirea lui Titu;
7 Şi nu numai prin venirea lui, ci şi prin mângăerea cu care a fost mângăeat la voi, aducându-ne la cunoştinţă dorinţa voastră, plângerea voastră, bunăvoinţa voastră pentru mine, încât mai mult m’am bucurat.
8 Fiindcă şi dacă v’am întristat în epistola mea, nu mă căesc; deşi mai nainte mă căiam, căci văd că aceea scrisoare v’a întristat, deşi pentru puţin timp.
9 Acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că aţi fost întristaţi spre pocăinţă; căci întristaţi aţi fost după voia lui Dumnezeu, ca să nu fiţi întru nimic păgubiţi de către noi.
10 Căci întristarea după voia lui Dumnezeu lucrează pocăinţă spre mântuire de necăit; iar întristarea lumii lucrează moarte.
11 Căci iată chiar această întristare după voia lui Dumnezeu a săvârşit pentru voi atâta sîrguinţă, mai ales apărare, mai ales neplăcere, mai ales teamă, mai ales dorinţă, mai ales râvnire, mai ales răzbunare. În orice chip aţi dovedit că voi înşivă sunteţi curaţi în aceea faptă.
12 Astfel dar, şi dacă v’am scris, nu v’am scris pentru cel care a nedreptăţit, nici pentru cel care a fost nedreptăţit, ci pentru ca sârguinţa voastră pentru noi să fie învederată la voi înaintea lui Dumnezeu
13 Deaceea suntem mângăeaţi. Dar pe lângă mângăerea noastră ne-am bucurat preste măsură, mai ales de bucuria lui Titu, că duhul lui a fost uşurat din partea voastră tuturor;
14 Pentru că dacă m’am lăudat lui ceva pentru voi, n’am fost dat de ruşine; ci după cum v’am vorbit toate în adevăr, astfel şi lauda noastră înaintea lui Titu adevăr s’a făcut,
15 Şi inima lui este mai mult spre voi, când îşi aduce aminte de supunerea voastră tuturor, cum l-aţi primit cu temere şi frică mare.
16 Mă bucur dar că în orice privinţă am încredere în voi.