1 Fraţilor, iar vă facem cunoscut al lui Dumnezeu dar, care a fost dat în bisericile Macedoniei,
2 Că în multă încercare de suferinţă a fost prisosirea bucurii lor şi sărăcia lor adâncă a prisosit spre bogăţia lămuririi lor;
3 Mărturisesc, că de bună voie au dat după putere şi preste putere,
4 Cu multă stăruinţă rugându-ne ei pentru darul şi anume pentru împărtăşirea slujirii celei pentru sfinţi,
5 Şi nu după cum am nădăjduit, ci pe sine însuşi s’au dat Domnului mai întâiu şi nouă prin voinţa lui Dumnezeu.
6 Pentru că noi să îndemnăm pe Titu ca după cum a început mai nainte, aşà să săvârşească între voi şi binefacerea aceasta.
7 Însă după cum în orice prisosiţi prin credinţă şi prin cuvânt şi prin cunoştinţă şi prin orice sârguinţă şi prin iubirea voastră către noi, să prisosiţi şi în această binefacere.
8 Nu zic în chip poruncitor, ci prin sârguinţa altora încercând şi fiinţa adevărată a iubirii voastre:
9 – Căci cunoaşteţi darul Domnului nostru Iisus Hristos, că bogat fiind s’a făcut sărac pentru voi, ca voi să fiţi bogaţi prin sărăcia lui –.
10 Şi părere îmi dau în aceasta; căci aceasta este bine pentru voi, ca unii care aţi început mai nainte de acum un an nu numai să faceţi, ci să şi voiţi;
11 Săvârşiţi dar acum a şi face, ca după cum a fost nepreget întru voi, astfel să fie şi întru a săvârşì după avere.
12 Pentru că dacă este nepregetul, este bineprimit potrivit cu ceea ce nu are,
13 Căci să nu fie unora uşorare, iar vouă împovărare, ci prisosul vostru în timpul de acum să fie după potrivă la lipsa acelora,
14 Ca şi prisosul acelora să fie la lipsa voastră, ca să fie potrivire,
15 După cum este scris: „cine multul strânsese n’a avut mai mult, şi cine puţinul strânsese n’a avut mai puţin”.
16 Dar mulţumită lui Dumnezeu care dă aceeaşi sârguinţă în inima lui Titu pentru voi,
17 Că a primit într’adevăr îndemnarea mea, şi fiind mai sârguitor a plecat de bunăvoie la voi.
18 Noi însă am trimis împreună cu dânsul pe fratele, a cărui laudă în evangelie este prin toate bisericile,
19 Dar nu numai că este lăudat, ci şi ales a fost de biserici prin ridicare de mâni ca soţul nostru de călătorie cu darul acesta, care este slujit de noi spre mărirea Domnului însuşi şi nepregetul nostru,
20 Ferindu-ne prin aceasta, ca să nu ne facă cineva împutări în această mulţime de daruri slujită de noi;
21 Pentru că purtăm grije de cele bune nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor.
22 Am trimis dar împreună cu dânşii pe fratele nostru pe care l-am încercat de multe ori în multe, ca fiind sârguitor, acum însă este mult mai sârguitor prin multa încredere ce are către voi.
23 Fie că vorbesc pentru Titu, părtaşul meu şi împreună lucrător pentrun voi: fie că sunt fraţi ai noştri, ei sunt trimişi ai bisericilor, mărire a lui Hristos.
24 Deci arătaţi către dânşii în faţa bisericilor dovada iubirii voastre şi a laudei noastre pentru voi.