1 O, dacă aşi îngăduì ceva puţin necuminţenie dela mine! Dar mă şi îngăduiţi.
2 Căci vă râvnesc cu râvnirea lui Dumnezeu, pentru că v’am logodit unui bărbat, ca să înfăţişez lui Hristos o fecioară curată;
3 Mă tem însă ca nu cumva, după cum şarpele amăgì prin viclenia lui pe Eva, minţile voastre să fie abătute dela curăţenia cea în Hristos.
4 Căci negreşit, dacă cel care vine predică pe un alt Iisus, pe care noi nu l-am predicat, sau primiţi un altfel de duh, pe care nu l-aţi primit, sau o altfel de evangelie, pe care n-aţi primit-o, îngăduiaţi cu drept cuvânt:
5 Socotesc însă că întru nimic n’am fost mai în urmă de cei mai înalţi apostoli.
6 Dar deşi sunt neînvăţat în cuvânt, nu însă în cunoştinţă neînvăţat, ci în orice noi am făcut cunoscut aceasta între toţi în privinţa voastră.
7 Sau am făcut greşala că v’am binevestit în dar evangelia lui Dumnezeu, smerindu-mă pe mine însumi pentru ca să fiţi voi înălţaţi?
8 Alte biserici am prădat luând plată pentru a vă slujì pe voi, şi de faţă fiind la voi şi lipsă având n’am fost sarcină nimenui;
9 Căci lipsa mea a umplut-o cu desăvârşire fraţii după ce veniră din Macedonia; şi în orice chip m’am păzit pe mine însumi ca să nu cad greu pentru voi, şi mă voiu păzì.
10 Este adevăr al lui Hristos în mine, că lauda aceasta nu va fi îngrădită pentru mine în ţinuturile Achaii.
11 Pentru ce? Că nu vă iubesc? Dumnezeu ştie.
12 Iar ceea ce fac, şi voiu face, pentru aceasta fac, ca să taiu prilejul celor care voesc prilej, ca în ceea ce se laudă să fie aflaţi ca şi noi.
13 Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, luând chip de apostoli ai lui Hristos.
14 Şi nu este mirare, pentru că însuşi satana ià chip de înger al luminii.
15 Deci nu este mare lucru dacă şi slujitorii lui iau chip ca slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor.
16 Iarăşi zic, nu gândească cineva că nu sunt cuminte: iar dacă nu, primiţi-mă şi ca pe un fără minte, ca să mă laud şi eu cevà puţin.
17 Ceea ce vorbesc, nu vorbesc după Domnul, ci ca în stare de necuminţenie vorbesc în această încredere temeinică a laudei.
18 Deoarece mulţi se laudă potrivit cărnii, mă voiu lăudà şi eu.
19 Pentru că bucuros îngăduiţi pe cei fără minte, fiind voi cuminţi:
20 Căci îngăduiţi dacă vă robeşte cineva cu sila, dacă vă roade cineva, dacă vă prinde cineva, dacă se poartă cineva mândru, dacă vă loveşte cineva în faţă.
21 În chip de necinste zic, cum că noi am fost fără putere! Dar în ce este cineva oarecum îndrăsneţ, în necuminţie zic, îndrăsneţ sunt şi eu.
22 Ebrei sunt ei? Şi eu. Israeliţi sunt? Şi eu? Neamul lui Abraam sunt ei? Şi eu.
23 Slujitori ai lui Hristos sunt ei? Ieşindu-mi din minţi vorbesc! Mai presus sunt eu! Prin osteneli mai mult, prin bătăi mai mult, prin închisori preste măsură, prin primejdii de moarte de multe ori;
24 Dela Iudei de cinci ori patruzeci fără una de lovituri am luat,
25 De trei ori am fost bătut cu vergi, odată am fost împroşcat cu pietrii, de trei ori am păţit spargere de vas, o noapte şi o zi am făcut adâncul mării;
26 Prin călătorii de multe ori, prin primejdii de râuri, prin primejdii de tâlhari, prin primejdii din partea neamului, prin primejdii din partea păgânilor, prin primejdii în oraş, prin primejdii în pustietate, prin primejdii în mare, prin primejdii între fraţi mincinoşi,
27 Prin osteneală şi muncă, prin veghieri de multe ori, prin foame şi sete, prin postiri adeseori, prin frig şi golătate.
28 Afară de acestea luarea aminte ce am în fiecare zi, grija tuturor bisericilor.
29 Cine este slab, şi eu nu sunt slab? Cine este abătut şi nu eu mă aprind de durere?
30 Dacă trebue să mă laud, mă voiu lăudà de cele ale slăbiciunii mele.
31 Ştie Dumnezeu şi al Domnului Iisus Tatăl, care este binecuvântat în veci, că nu mint.
32 În Damasc căpetenia poporului împăratului Areta păzeà oraşul Damascenilor ca să mă prinză,
33 Şi printr’o uscioară într’un coş am fost lăsat jos prin zid şi am scăpat din mânile lor.