1 Este de neapărată trebuinţă ca să mă laud, dar nu-mi este de folos, voiu venì însă la vedenii şi descoperiri ale Domnului.
2 Ştiu pe un om în Hristos cu patrusprezece ani mai nainte, răpit fiind unul ca acesta până la al treilea cer, dacă în corp nu ştiu, sau fără de corp nu ştiu, Dumnezeu ştie.
3 Şi ştiu pe un astfel de om, dacă în corp fù răpit sau fără de corp nu ştiu; Dumnezeu ştie,
4 Că fù răpit în Raiu şi auzì cuvinte de nespus, pe care nu este iertat omului a-le vorbì.
5 Pentru unul ca acesta mă voiu lăudà, dar pentru mine însumi nu mă voiu lăudà, decât numai în slăbiciunile mele.
6 Căci dacă voiu fi voit să mă laud, nu voiu spune; mă feresc însă de laudă, ca să nu gândească cineva în privinţa mea pentru ceea ce mă vede sau aude dela mine.
7 Şi ca să nu mă înalţ mai presus prin mulţimea preste măsură a descoperirilor, mi-s’a dat bold pentru carnea mea, îngerul satanei, ca să mă bată cu pumni, pentru ca să nu mă înalţ preste măsură.
8 Pentru acesta de trei ori am rugat pe domnul, ca acela să steà departe dela mine.
9 Şi-mi zise: îţi este de ajuns darul meu, pentru că puterea mea în slăbiciune se desăvârşeşte. Deci foarte bucuros mă voiu lăudà mai ales în slăbiciunile mele, ca să locuească asupra mea puterea lui Hristos.
10 Deaceea am plăcere în slăbiciuni, în mustrări aspre, în nevoi, în urmăriri şi în strâmtorări pentru Hristos; Căci când sunt slab, atuncia sunt puternic.
11 M’am făcut fără minte lăudându-mă; voi m’aţi silit. Pentru că eu aveam trebuinţă să mă fac cunoscut de către voi: căci întru nimic n’am fost mai în urmă de cei mai înalţi apostoli, deşi nu sunt nimic.
12 Negreşit, dovezile apostolului fură săvârşite între voi în orice stăruinţă prin semne şi minuni şi puteri.
13 Căci ce este în ce aţi fost mai pe jos faţă de celelalte biserici, decât numai că eu însumi nu v’am fost sarcină? Dăruiţi-mi nedreptatea aceasta.
14 Iată eu sunt gata să vin pentru a treia oară la voi, şi nu voiu fi sarcină; pentru că nu doresc ale vostre, ci pe voi.Căci nu sunt datori copiii să strângă pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor.
15 Eu însă foarte bucuros voiu cheltuì şi mă voiu jerfì pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit mai puţin?
16 Fie dar aşà, eu nu v’am împovărat; ci isteţ fiind v’am prins prin meşteşugire.
17 Nu cumva am luat mai mult dela voi prin vreunul dintre cei pe care i-am trimis la voi?
18 Am îndemnat pe Titu şi am trimis împreună cu dânsul pe fratele: nu cumva Titu a luat mai mult dela voi? Nu am umblat cu acelaşi duh? Nu în aceleaşi urme?
19 De demult gândiţi să ne apărăm faţă de voi. Înaintea lui Dumnezeu în Hristos vorbim. Dar toate, iubiţilor, pentru clădirea voastră.
20 Căci mă tem ca nu cumva, după ce voiu fi venit, să vă găsesc nu ca pe unii cum voesc, şi să fiu găsit pentru voi, ca unul cum nu voiţi, ca nu cumva să se găsească între voi pricire, râvnire, întărîtări, zavistii, vorbiri de rău, şoptiri, îngâmfări, turburări;
21 Ca, după ce iarăşi voiu fi venit, să nu mă smerească Dumneuzeul meu faţă de voi, şi să plâng pe mulţi dintre cei care au păcătuit mai nainte şi nu se vor fi pocăit de necurăţenia şi desfrânarea şi necumpătarea pe care le-au făptuit.