1 În anul al treilea al lui Cir, regele Persiei, un cuvânt fu descoperit lui Daniel, al cărui nume era Beltşazzar; cuvântul fu adevărat, şi lupta fu mare; şi a priceput cuvântul, şi a înţeles viziunea. 2 În zilele acelea eu Daniel am fost în jale trei săptămâni de zile! 3 Pâne plăcută n’am mâncat, şi carne şi vin n’au întrat în gura mea, nici m’am uns de loc, până la împlinirea celor trei săptămâni de zile.
4 Şi în a douăzeci şi patra zi a lunei întâia, când mă aflam la malul fluviului celui mare, anume Tigrul, 5 Ridicat-am ochii mei, şi am văzut, şi iată, un om îmbrăcat într’un vestmânt de in, şi coapsele lui încinse cu aur curat de Ufaz; 6 Corpul său ca crisolitul, faţa sa ca privirea fulgerului, ochii săi ca făclii de foc, braţele sale şi picioarele sale ca privirea arămii lustruite, şi sunetul cuvintelor sale ca vuetul unei mulţimi.
7 Şi numai eu singur Daniel am văzut viziunea; căci bărbaţii ce erau cu mine n’au văzut viziunea, ci frică mare a căzut preste dânşii, şi au fugit, ca să se ascundă. 8 Deci rămas-am singur, şi am văzut această mare viziune; şi n’a rămas putere în mine; şi frumuseţea puterii mele se schimbă în sluţeuie, şi nu mi-a mai rămas puteri. 9 Căci auzisem vocea cuvintelor sale; şi când auzii vocea cuvintelor sale, căzui ameţit pe faţa mea, atingându-se faţa mea de pământ. 10 Şi iată, o mână s’a atins de mine, care m’a pus pe genunchile mele şi pe palmale mânilor mele; 11 Şi a zis către mine: Daniele, bărbat iubit foarte, ia aminte la cuvintele, ce-ţi voiu vorbi, şi stai drept; căci sunt trimis acum către tine. Şi când a vorbit cu mine cuvântul acesta, am stat tremurând, 12 Şi mi-a zis: Nu te teme, Daniele, căci din ziua întâia, de când ţi-ai îndreptat inima ta spre înţelegerea acestor lucruri, şi a te umili înaintea Dumnezeului tău, auzitu-s’au cuvintele tale, şi eu am venit pentru cuvintele tale. 13 Dar patronul regatului Persiei mi-s’a împotrivit douăzeci şi una de zile; dar iată, Mihael, unul din cei mai mari îngeri, a venit să mă ajute; şi eu am rămas acolo lângă regii Persiei; 14 Şi am venit să te fac să înţelegi ceea ce se va întâmpla poporului tău în zilele de apoi: căci viziunea este încă pentru multe zile.
15 Şi pe când vorbia aceste cuvinte către mine, pus-am faţa mea la pământ, şi am amuţit. 16 Şi iată, unul în chipul fiilor omului s’a atins de buzele mele: atuncia deschis-am gura mea, şi am vorbit; şi am zis către cel ce sta înaintea mea: Domnul meu, din cauza viziunii dureri venit-au asupră-mi, şi nu mi-au mai rămas puteri. 17 Şi cum poate servul domnului meu să vorbească cu un astfel de domn? Şi cât pentru mine, de acum n’a mai rămas în mine nici o putere; ba nici suflare n’a mai rămas în mine.
18 Şi iarăşi s’a atins de mine cel asemenea omului, şi m’a împuternicit 19 Şi a zis: Nu te teme, bărbat iubit foarte; pace ţie; îmbărbătează-te, da, îmbărbătează-te! Şi pe când vorbia către mine, m’am întărit, şi am zis: Să vorbească domnul meu, căci m’ai întărit.
20 Şi a zis: Ştii oare de ce am venit la tine? şi acum mă voiu întoarce să mă bat cu patronul Persiei; şi când voiu ieşi, iată, patronul Greciei va veni. 21 Dar îţi voiu da în ştire ce este scris în Scriptura adevărului, şi nu este nimenea cine să mă ajute întru acestea, fără numai Mihael, patronul vostru.