1 În anul întâiu al lui Dariu, fiul lui Ahasver, din seminţia Mezilor, care şi domni preste regatul Chaldeilor: 2 În anul dântâiu al domniei sale, eu Daniel am înţeles din cărţi numărul anilor, pentru care cuvântul Domnului a fost către Ieremia, profetul, că el ar împlini şeaptezeci de ani de pustiire a Ierusalimului. 3 Şi am îndreptat faţa mea către Domnul, Dumnezeul, ca să caut prin rugăciune şi cereri, prin ajunare, prin îmbrăcare în sac, şi în cenusă; 4 M’am rugat Domnului, Dumnezeului meu, m’am mărturisit, şi am zis: O Doamne, Dumnezeul cel mare şi înfricoşat, cel ce păstrează legământul şi îndurarea către cei ce-l iubesc şi păzesc poruncile sale: 5 Noi am păcătuit şi am făcut fărădelegi, am nelegiuit, ne-am depărtat dela poruncile tale şi dela judecăţile tale; 6 Şi n’am ascultat de servii tăi, profeţii, cari au vorbit în numele tău către regii noştri, mai marii noştri şi părinţii noştri, şi către tot poporul ţării. 7 A ta, Doamne, este dreptatea, iar nouă ruşinea feţei, ca în ziua aceasta bărbaţilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului şi a tot Israelul, celor de aproape şi celor de departe, în toate ţările unde i-ai alungat pentru abaterile lor, cu care s’au abătutdela tine. 8 Doamne, nouă ne este ruşinea feţei, regilor noştri, mai marilor noştri şi părinţilor noştri, fiindcă ţie ţi-am păcătuit. 9 La Domnul, Dumnezeul nostru, sunt îndurările şi iertăciunile: căci ne-am răsculat asupră-i; 10 Şi n’am ascultat de vocea Domnului, Dumnezeului nostru, ca să umblăm în legile lui, pe care ni le-a pus înainte prin servii săi, profeţii. 11 Ci tot Israelul a călcat legea ta, şi s’a abătut, neascultând de vocea ta; deaceea s’a vărsat asupra noastră blestemul şi jurământul cel scris în legea lui Moisi, servul lui Dumnezeu: căci am păcătuit asupră-i. 12 Şi a împlinit cuvintele sale, pe care le-a vorbit asupra noastră şi asupra judecătorilor noştri, care ne-au judecat, aducând asupra noastră nenorocire mare, încât nu s’a întâmplat supt tot cerul ce s’a întâmplat în Ierusalim. 13 Cum este scris în legea lui Moisi, toată nenorocirea aceasta a venit asupra noastră; cu toate acestea nu ne-am rugat Domnului, Dumnezeului nostru, nici nu ne-am întors dela fărădelegile noastre, şi nici nu am luat aminte la adevărul tău. 14 Deci Domnul a veghieat asupra nenorocirii, şi a adus-o preste noi; căci Domnul, Dumnezeul nostru, este drept în toate faptele sale, câte le face; căci noi n’am ascultat de vocea sa. 15 Şi acum Doamne, Dumnezeul nostru, cel ce ai scos poporul tău din pământul Egiptului cu mână tare, şi ţi-ai făcut nume, ca în ziua aceasta păcătuit-am şi am nelegiuit. 16 Doamne, după toate dreptăţile tale să se întoarcă, rogu-te, mânia ta şi furia ta dela cetatea ta, Ierusalimul, muntele tău cel sfânt; căci pentru păcatele noastre şi pentru fărădelegile părinţilor noştri Ierusalimul şi poporul tău au ajuns de ocară tuturor celor dimprejurul nostru. 17 Şi acum, ascultă, Dumnezeul nostru, rugăciunea servului tău, şi cererile sale, şi pentru tine, Doamne, fă să lucească faţa ta asupra templului tău cel pustiit. 18 Pleacă, Dumnezeul meu, urechea ta şi ascultă; deschide ochii tăi, şi vezi pustiirile noastre, şi cetatea care s’a numit după numele tău; căci noi nu aducem rugăciunile noastre înaintea ta pentru dreptăţile noastre, ci pentru multele tale îndurări. 19 Doamne, ascultă; Doamne, iartă; Doamne auzi, şi fă; nu întârzia, pentru tine, Dumnezeul meu; căci după numele tău se numeşte cetatea ta şi poporul tău.
20 Şi pe când încă vorbiam, şi mă rugam, şi mărturisiam păcatul meu şi păcatul poporului meu Israel, şi aduceam cererea mea înaintea Domnului, Dumnezeului meu, pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu; 21 Da, pe când încă vorbiam în rugăciune, bărbatul Gabriel, pe care-l văzusem în viziune mai nainte, lucind în strălucire, s’a atins de mine cam pe la ora jertfei de seară. 22 Şi m’a învăţat, a vorbit cu mine, şi a zis: Daniele, ieşit-am, ca să-ţi dau pricepere. 23 La începutul rugăciunilor tale a ieşit cuvântul, şi eu am venit să ţi-l arăt; (căci tu eşti iubit foarte); deaceea înţelege cuvântul, şi pricepe viziunea. 24 Şeaptezeci de săptămâni s’au hotărît asupra poporului tău, şi asupra cetăţii tale celei sfinte; pentru oprirea fărădelegii, pentru nimicirea păcatelor, pentru ispăşirea nedreptăţii şi întroducerea dreptăţii celei vecinice; pentru sigilarea viziunii şi a profeţirii şi ungerea Sfintei Sfintelor. 25 Cunoaşte deci şi înţelege, că dela ieşirea cuvântului pentru rezidirea Ierusalimului până la cel Uns, domn, şeapte săptămâni vor fi; şi şeasezeci şi două de săptămâni vor fi; rezidi-se-vor şi zidurile, şi chiar în timpuri de strâmtorare. 26 Şi după şeasezeci şi două de săptămâni cel Uns va fi stârpit, şi nici un urmaş nu va avea şi poporul domnului care va veni, va nimici cetatea şi templul; şi sfârşitul ei va fi ca cu potopul; şi pustiirile sunt hotărîte până la sfârşitul resbelului. 27 Şi va face legământ tare cu mulţi într’o săptămână; şi la mijlocul săptămânei va face să înceteze jertfa şi darul de pâne; şi pe aripa templului va fi urîciunea pustiitoare; şi până ce nimicirea hotărîtă se va revărsa asupra celui pustiitor.