1 În al treilea an al domniei regelui Belşazzar o viziune mi s’a arătat, mie lui Daniel, după aceea care mi s’a arătat mai nainte.
2 Am văzut în viziune, şi când am văzut, eram în Şuşan, cetatea palatului, din provincia Elam; văzut-am în viziune, şi eram lângă râul Ulai. 3 Şi ridicând ochii mei, am văzut, şi iată, sta înaintea râului un berbece cu două coarne: şi coarnele erau înalte, dar unul mai înalt decât celalalt: şi cel mai înalt crescuse mai pe urmă. 4 Văzut-am berbecele împungând cu coarnele către apus şi mează-noapte şi mează-zi; şi nici o fiară nu putea să-i stea înainte, şi nu era cine să scape din mâna sa; ci făcea după voinţa sa, şi s’a mărit.
5 Iar cum luam seamă, iată, un ţap venia dela apus preste faţa a tot pământul; şi ţapul avea un corn însemnat între ochii săi. 6 Şi a venit până la berbecele cel cu două coarne, pe care-l văzusem stând lângă râu, şi s’a repezit asupra lui în furia puterii sale. 7 Şi l-am văzut, că s’a apropiat de berbece, s’a încruntat asupră-i, a lovit pe berbece, şi i-a frânt amândouă coarnele; şi nu era putere în berbece, ca să stea înaintea lui; ci acesta îl aruncă la pâmânt, şi-l călcă în picioare; şi nu era cine să scape pe berbece din mâna lui. 8 Şi ţapul s’a mărit foarte, şi cum s’a împuternicit, i-s’a frânt cornul cel mare; şi în locul lui au crescut alte patru însemnate către cele patru vânturi ale cerului. 9 Şi dintr’unul din ele a ieşit un corn mic, ce s’a mărit foarte către mează-zi, către răsărit, şi către pământul cel măreţ. 10 Şi s’a mărit până la oştirea cerului; şi a aruncat la pământ o parte din oştire şi din stele, şi le-a călcat. 11 S’a mărit chiar până la mai marele oştirii; şi s’a desfiinţat jertfele cele continue ale sale, şi locul templului său s’a aruncat la pământ. 12 Şi o oaste împreună cu jertfa cea continuă s’a dat celui nelegiuit, care a aruncat la pământ adevărul; a încercat multe, şi a isbutit.
13 Atuncia am auzit un sfânt vorbind, şi un alt sfânt, care vorbia către cel nenumit, ce vorbia: Până când va ţinea viziunea despre jertfa continuă, şi despre nelegiuirea pustiitoare, şi darea spre călcare a templului şi a oştirei? 14 Şi a zis către mine: Până la două mii şi trei sute zile-noptimi; atuncia templul va birui.
15 Şi când eu Daniel vedeam viziunea, şi cercetam înţelesul, atuncia iată a stat înaintea mea un chip de om; 16 Şi am auzit voce de om în mijlocul râului Ulai, care striga şi zicea: Gabriele, fă pe omul acesta să înţeleagă viziunea. 17 Şi a venit aproape de locul unde stam; şi când a venit, m’am înfricoşat, şi am căzut pe faţa mea; iar el zis-a către mine: Ia aminte, fiul omului; căci viziunea este pentru timpul sfârşitului. 18 Şi precând vorbia către mine, căzut-am ameţit cu faţa mea la pământ; dar atinsu-m’a, şi m’a făcut să stau drept. 19 Şi a zis: Iată, eu te voiu face să cunoşti ceea ce se va întâmpla în mânia cea mai din urmă; căci ţinteşte la timpul hotărît al sfârşitului.
20 Berbecele ce l-ai văzut, care avea două coarne, sunt regii Mediei şi ai Persiei. 21 Şi ţapul cel păros este regele Greciei: şi cornul cel mare dintre ochii săi este cel întâiu rege. 22 Iar despre aceea, că s’a frânt, şi au crescut patru în locul său, arată că patru regate se vor ridica din această naţiune, dar nu după puterea lui. 23 Şi în timpurile cele din urmă ale domniei lor, când nelegiuirile vor fi pline, se va scula un rege cumplit la faţă şi priceput în uneltiri. 24 Şi puterea lui va fi tare, dar nu prin chiar puterea sa; şi în chip minunat va strica, va încerca multe, va isbuti, şi va nimici pe cei puternici şi pe poporul sfinţilor. 25 Şi prin măestriile sale va face să isbutească înşelăciunea în mâna sa; se va sumeţi în inima sa, şi în pace va nimici pe mulţi; şi se va ridica chiar asupra Maimarelui marilor; dar se va frânge fără mână. 26 Şi viziunea despre zile-noptimi, ce ţi s’a zis este adevărată; tu deci sigilează viziunea; că se va împlini după multe zile.
27 Şi eu Daniel am leşinat, şi am fost bolnav câteva zile; după aceea m’am sculat, şi făceam lucrurile regelui; dar eram uimit de viziune, şi-nu era cine să o priceapă.