1 În anul întâiu al lui Belşazzar; regele Babilonului, avut-a Daniel un vis şi viziuni ale capului său pe patul său; şi a scris visul, şi a istorisit lucrurile cele mai însemnate.
2 Daniel a vorbit, şi a zis: Priviam în viziunea mea de noapte, şi iată cele patru vânturi ale cerului au năvălit asupra mării celei mari: 3 Şi patru fiare mari, deosebite una de alta, s’au suit din mare. 4 Cea dintâia era ca un leu, şi avea aripi de vultur; o priviam, până ce i-s’au smuls aripile; şi sculându-se dela pământ; a stat pe picioare ca un om, şi i-s’a dat inimă de om. 5 Şi iată apoi a doua fiară, asemenea unui urs, care s’a sculat pe o coastă, şi avea trei coaste în gura sa, între dinţii săi; şi aşa i-se zicea: Scoală-te, mănâncă cărnuri multe. 6 După aceasta priviam, şi iată alta, ca un pardos, având pe spatele său patru aripi de pasere; şi fiara avea şi patru capete; şi i-se dădu domnia. 7 După aceea priviam în viziunile de noapte, şi iată o a patra fiară înspăimântătoare, groaznică şi tare foarte; şi avea dinţi mari de fer; mânca şi sdrumica, şi rămăşiţa o călca în picioarele sale; şi aceasta era deosebită de toate fiarele cele de dinaintea ei; şi avea zece coarne. 8 Priviam coarnele, şi iată un alt corn mic a ieşit dintr’însele, de dinaintea căruia trei din coarnele cele dintâie se smulseră; şi iată, în cornul acesta erau ochi ca ochii de om, şi gură, care vorbia lucruri sumeţe.
9 Priviam până ce s’au aşezat tronurile, şi a şezut cel vechiu de zile, al căruia vestmânt era alb ca omătul, şi perii capului său ca lâna cea curată; tronul său era ca para focului şi roatele sale ca focul cel arzător. 10 Fluvii de foc treceau şi se revărsau pe dinnaintea lui; mii de mii îl serveau, şi miriade de miriade stăteau înaintea lui: judecata s’a ţinut, şi cărţile s’au deschis. 11 Priviam atuncia pentru vuetul cuvintelor sumeţe, ce vorbia cornul; priviam până ce s’a ucis fiara, şi corpul ei s’a pierdut, şi s’a dat focului spre ardere. 12 Cât pentru celelalte fiare, li-s’a ridicat domnia; dar viaţa li-s’a îndelungit până la un timp şi anume timp hotărît.
13 Văzut-am în viziunile de noapte, şi iată unul, ca fiul de om, venia pe nourii cerului, şi a ajuns la cel vechiu de zile, şi l-a dus înaintea lui. 14 Şi i-s’a dat domnia, mărirea şi regatul, ca să-l servească toate popoarele, naţiunile şi limbile; domnia lui va fi domnie vecinică, care nu va trece, şi regatul lui nu se va sfărâma.
15 Eu Daniel întristatu-m’am în sufletul meu, în lăuntrul corpului meu, şi viziunile capului meu m’au turburat. 16 Apropiatu-m’am de unul din aceia, care erau de faţă, şi căutam dela el deslegarea tutulor acestora. Şi mi-a spus-o, şi mi-a făcut ştiută deslegarea lucrurilor: 17 Aceste fiare mari, care sunt patru, sunt patru regi, care se vor ridica din pământ. 18 Dar sfinţii celui Preaînalt vor lua regatul, şi vor stăpâni regatul în veci, da, în veci şi continuu.
19 Atuncia voit-am să cunosc însemnarea fiarei a patra, care era deosebită de toate celelalte şi preste măsură groaznică, ai cărei dinţi erau de fer, şi unghiele ei de aramă; mânca, sdrumica, şi rămăşiţele le călca în picioarele sale; 20 Şi despre cele zece coarne ce erau în capul ei, şi despre celălalt, ce a ieşit, şi dinaintea căruia au căzut trei; de cornul acela, zic, ce avea ochi, şi gură care vorbia lucruri sumeţe, a cărui privire era mai groaznică decât a soţilor săi. 21 Priviam, şi cornul acela făcea resbel cu sfinţii, şi-i învingea; 22 Până ce a venit cel vechiu de zile, şi s’a dat judecata la sfinţii celui Preaînalt; şi timpul a sosit, că sfinţii au luat în stăpânire regatul.
23 Şi a zis: Fiara a patra va fi al patrulea regat pe pământ, care va fi deosebit de toate regatele, şi va sfâşia tot pământul, îl va călca, şi-l va sdrumica. 24 Şi cele zece coarne sunt zece regi, cari se vor ridica din regatul acesta, şi în urma lor altul se va ridica; şi acesta se va deosebi din cele dintâiu, şi va supune trei regi. 25 Şi va vorbi cuvinte asupra celui Preaînalt, va urmări pe sfinţii celui Preaînalt, şi va cugeta să schimbe timpurile şi legile; şi sfinţii se vor da în mâna lui până la un timp, la timpuri şi jumătate de timp. 26 Dar judecata se va ţinea şi se va depărta domnia lui, spre a se sfărâma şi nimici, până la sfârşit. 27 Şi domnia şi puterea, şi măreţia regatelor de supt tot cerul, se vor da poporului sfinţilor celui Preaînalt, a cărui domnie va fi domnie vecinică, şi toate puterile îl vor servi, şi-il vor asculta.
28 Până aici este sfârşitul lucrului. Încât despre mine, Daniel, gândurile mele mult m’au turburat, şi faţa mi s’a schimbat; dar păzit-am lucrul în inima mea.