1 Plăcut-a lui Dariu să pună preste regat o sută douăzeci de satrapi, ca să fie preste tot regatul. 2 Şi preste ei trei guvernători (dintre care unul era Daniel), ca să se dea seamă acestor satrapi, ca să nu se facă nici o pagubă regelui, 3 Atuncia Daniel întrecu pe guvernători şi pe satrapi; căci într’însul era un duh ales; şi regele cugetă să-l pună preste tot regatul.
4 Atuncia guvernătorii şi satrapii căutară să afle ceva asupra lui Daniel privitor la lucrurile regatului; dar nu putură afla nimic, nici un greş; căci era credincios, şi nu se afla în el nici vină, nici gres. 5 Atuncia au zis oamenii aceştia: Nu vom afla nimic asupra acestui Daniel, afară doară de nu vom afla ceva asupră-i faţă cu legea Dumnezeului său.
6 Atuncia guvernătorii şi satrapii aceştia se adunară la rege, şi vorbiră aşa către el: Rege Dariu, în veci să trăeşti! 7 Toţi guvernătorii regatului, diregătorii şi satrapii, sfetnicii şi mai marii s’au sfătuit să aşeze o lege domneasca, şi să dea o aspră oprire, că oricine va face rugăciune vre unui zeu sau unui om până în treizeci de zile, fără decât numai ţie, rege, aceia să se arunce în groapa leilor. 8 Şi acum, rege, pune oprire, şi iscăleşte scrisoarea aceasta, ca să nu se schimbe, după legea Mezilor şi a Perşilor, care nu se poate desfiinţa. 9 Deci regele Dariu a iscălit scrisoarea şi oprirea.
10 Şi Daniel, cum a cunoscut că s’a iscălit scrisoarea, a întrat în casa sa: şi ferestrile cămării sale din partea către Ierusalim deschise fiind, îngenunchie pe genunchile sale de trei ori pe zi, rugându-se şi mulţumind Dumnezeului său, cum făcea mai nainte.
11 Atuncia oamenii aceia se adunară. aflară pe Daniel făcând rugăciune şi cereri Dumnezeului său. 12 Atuncia se apropiară, şi vorbiră înaintea regelui, zicând: Au n’ai iscălit o oprire, ca tot omul, care ar face rugăciune vre unui zeu sau unui om până în treizeci de zile, fără decât numai ţie, rege, să se arunce în groapa leilor! Regele răspunzând zise: Adevărat este cuvântul, după legea Mezilor şi a Perşilor, care nu se poate desfiinţa.
13 Atuncia au răspuns, şi au zis regelui: Daniel, cel din fiii celor aduşi prinşi din Iuda, n’a ţinut nici o seamă de tine, rege, nici de oprirea ce tu ai iscălit, ci-şi face rugăciunea sa de trei ori pe zi.
14 Atuncia regele, cum auzi aceste cuvinte, s’a supărat foarte pe sine însusi, şi-şi îndreptă gândul la Daniel, ca să-l scape; şi până la apusul soarelui stărui să-l scape. 15 Atuncia oamenii aceştia se adunară la rege, şi vorbiră regelui: Ştii, rege, că legea Mezilor şi a Perşilor este, că nici o oprire sau lege ce o face regele, nu se poate desfiinţa? 16 Atuncia regele a poruncit, şi au dus pe Daniel, şi l-au aruncat în groapa leilor. Iar regele a vorbit, şi a zis lui Daniel: Dumnezeul tău, pe care tu necurmat îl serveşti, acela te va scăpa. 17 Şi s’a adus o piatră şi s’a pus pe gura gropii; şi regele a sigilat-o cu însuşi sigilul său şi cu sigilul fruntaşilor săi, ca să nu se schimbe nimic în privinţa lui Daniel. 18 Atuncia regele s’a dus la palatul său, şi a petrecut noaptea în ajun, şi nu i-s’a adus nici o concubină: şi somnul său a fugit dela dânsul.
19 Iar regele s’a sculat în zorii dimineţii, şi s’a dus în grabă la groapa leilor. 20 Şi când a sosit la groapă, a strigat cu voce plângătoare pe Daniel; şi regele luând cuvântul a zis lui Danel: Daniele, servul Dumnezeului celui viu! Dumnezeul tău, pe care tu necurmat îl serveşti, putut-a oare să te scape de lei? 21 Atuncia a vorbit Daniel către rege: Rege, în veci să trăeşti! 22 Dumnezeul meu a trimis pe îngerul său, şi a astupat gura leilor încât nu m’au vătămat; căci în mine s’a aflat înaintea lui nevinovăţie; şi chiar înaintea ta, o rege, n’am făcut nici un greş. 23 Atuncia regele s’a bucurat foarte de el, şi a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Deci Daniel fu scos din groapă, şi nici o vătămare nu s’a aflat în el, pentru că avea credinţă în Dumnezeul său.
24 Atuncia regele a poruncit, şi au adus pe oamenii aceia, care pârâseră pe Daniel, şi i-au aruncat în groapa leilor, pe dânşii, pe copiii lor şi pe femeile lor; şi mai nainte de a ajunge ei la fundul gropii, leii i-au apucat, şi le-au mărunţit toate oasele lor.
25 Atuncia a scris regele Dariu către toate popoarele, naţiunile şi limbile, ce locuiau preste tot pământul: Pacea să se îmmulţiască vouă. 26 Se dă poruncă dela mine, ca în toată întinderea regatului meu să tremure oamenii şi să se teamă de Dumnezeul lui Daniel; căci el este Dumnezeul cel viu, şi numai el trăeşte în veci; regatul său nu se va sfărâma, şi domnia lui va fi până la sfârşit. 27 El scapă şi mântuie; şi face semne şi minuni în cer şi pe pământ, el care a scăpat pe Daniel din puterea leilor.
28 Aşa a prosperat Daniel în domnia lui Dariu şi în domnia lui Cir, Persul.