1 Căci în timpul acela se va scula Mihael, patronul cel mare, care stă pentru fiii poporului tău; şi deşi va fi timp de strâmtorare, cum niciodată n’a fost, de când a stat popor până în timpul acela, totuşi în timpul acela va scăpa poporul tău, tot ce se va afla scris în carte. 2 Da, mulţi din cei ce dormiau, ca în ţărâna pământului, se vor scula: unii spre nemurire, iar alţii spre ocară şi ruşine vecinică. 3 Şi înţelepţii vor străluci ca strălucirea bolţii cereşti, şi cei ce au întors pe mulţi la dreptate ca stelele în veci şi continuu.
4 Şi tu, Daniele, tăinueşte cuvintele, şi sigilează cartea, până în timpul sfârşitului: atuncia mulţi vor cutreera, şi cunoştinţa se va îmmulţi.
5 Şi eu Daniel am privit, şi iată, sta doi alţii, unul dincoace pe malul râului, şi unul dincolo pe malul râului. 6 Şi a zis unul cătră bărbatul cel îmbrăcat cu vestmânt de in, care era deasupra apelor râului; Când va fi acest sfârşit al minunilor acestora? 7 Şi am auzit pe bărbatul cel îmbrăcat în in, care era deasupra apelor râului, când şi-a înălţat dreapta şi stânga spre cer, şi a jurat pe cel viu în veci, că aceasta va fi la un timp, în timpuri Şi jumătate de timp; şi când se va împlini sfărâmarea puterii poporului sfânt, toate acestea se vor împlini.
8 Şi eu am auzit, dar n’am înţeles; atuncia am zis: Domnul meu, care este sfârşitul acestora? 9 Şi zisu-mi-a: Du-te, Daniele, căci cuvintele sunt ascunse şi sigilate până la timpul sfârşitului. 10 Mulţi se vor curăţi, se vor albi şi se vor lămuri; dar nelegiuiţii vor nelegiui, şi nimenea din nelegiuiţi nu va înţelege: ci înţelepţii vor înţelege. 11 Şi din timpul în care jertfa cea continuă se va desfiinţa, şi urîciunea pustiirii se va ridica, va fi o mie două sute şi nouăzeci de zile. 12 Fericit cel ce va aştepta şi va ajunge la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile. 13 Dar tu, du-te până la sfârşitul tău; şi te vei repauza, şi vei rămânea în soartea ta până la sfârşitul zilelor.