1 Nebucodonosor, regele tuturor popoarelor, naţiunilor şi limbilor, câte locuesc în tot pământul: pacea să se îmmulţească vouă. 2 Plăcutu-mi-a a vă da în ştire semnele şi minunile ce mi le-a făcut Dumnezeul cel Preaînalt. 3 Cât sunt de mari semnele lui! şi cât de puternice minunile lui! regatul lui este un regat vecinic, şi domnia lui din neam în neam.
4 Eu, Nebucodonosor, fiind liniştit în casa mea, şi înflorind în palatul meu, 5 Văzut-am un vis, care m’a înfricoşat, şi gândurile, ce mi-au venit în patul meu, şi viziunile capului meu, m’au turburat. 6 Deaceea dat-am poruncă, să se aducă înaintea mea toţi înţelepţii Babilonului, ca să-mi arate deslegarea visului. 7 Atuncia au întrat magii, descântătorii, Chaldeii şi fermecătorii; şi le-am spus visul, dar nu mi-au arătat deslegarea lui. 8 Dar în urmă a întrat înaintea mea Daniel, al cărui nume este Beltşazzar, după numele zeului meu, şi în care se află spiritul zeilor celor sfinţi; şi pus-am înaintea lui visul, zicând:
9 Beltşazzar, marele magilor, fiindcă cunosc, că spiritul zeilor sfinţi este în tine, şi nici o taină îţi este prea grea, spune-mi viziunile visului meu, ce am văzut, şi deslegarea lui. 10 Deci viziunile capului meu pe patul meu aşa erau: priviam, şi iată, un arbore în mijlocul pământului, şi înălţimea lui era mare. 11 Arborele a crescut, şi s’a întărit, şi înălţimea lui ajungea până la cer, şi se vedea până la marginile a tot pământul. 12 Frunzele sale erau frumoase, şi fructele sale mari, şi într’însul era de unde să mănânce toţi; fiarele câmpului se puneau la umbră supt dânsul, şi în ramurile sale locuiau paserile cerulul, şi din ele se hrănia toată carnea. 13 Văzut-am în viziunile capului meu pe patul meu, şi iată, un veghetor şi un sfânt se pogorî din cer: 14 Şi a strigat cu tărie, şi astfel vorbi: Tăiaţi arborele, şi smulgeţi ramurile sale: scuturaţi frunzele lui, şi risipiţi fructele lui: să fugă fiarele de supt dânsul şi paserile depe ramurile lui; 15 Dar tulpina cu rădăcinele ei să o lăsaţi în pământ, şi să se lege cu lanţuri de fer şi de aramă în iarba cea verde a câmpului; şi să se adape din roua cerului, şi partea lui să fie cu fiarele în iarba pământului; 16 Ca inima sa să se schimbe din inimă de om, şi să i se dea inimă de fiară; şi şeapte timpuri să treacă preste dânsul. 17 Aceasta s’a rânduit din porunca zeilor veghetori, şi hotărîrea este prin cuvântul sfinţilor; ca să cunoască vieţuitorii, că cel Preaînalt domneşte asupra regatelor oamenilor, şi că el le dă aceluia, căruia îi place, şi pune preste dânsele pe cel mai jos din oameni. 18 Acest vis l-am văzut eu, Nebucodonosor, regele; şi tu, Beltşazzare, spune deslegarea lui; căci toţi înţelepţii regatului meu nu sunt în stare să-mi arăte deslegarea; dar tu eşti în stare; căci spiritul zeilor sfinţi este în tine.
19 Atuncia Daniel, al cărui nume era Beltşazzar, s’a îngrozit cam o oară, şi gândurile sale l-au turburat. Regele luând cuvântul, îi zise: Beltşazzare să nu te turbure visul şi deslegerea lui. Beltşazzar a răspuns şi a zis: Domnul meu, visul să fie asupra celor ce te urăsc, şi deslegarea lui asupra inamicilor tăi. 20 Arborele ce l-ai văzut crescând şi întărindu-se, a cărui înălţime ajungea până la cer, şi se vedea peste tot pământul; 21 Ale cărui frunze erau frumoase, ale cărui fructe erau mari, şi în care era de unde să mănânce toţi, supt care locuiau fiarele câmpului, şi pe ramurile căruia locuiau paserile cerului: 22 Tu, rege, esţi arborele acesta, care ai crescut şi te-ai întărit; căci înălţimea ta s’a înălţat, şi a ajuns până la cer, şi domnia ta până la marginile pământului. 23 Iar că regele văzu un veghetor şi un sfânt pogorîndu-se din cer, şi zicând: Tăiaţi arborele, şi-l dărâmaţi, şi numai tulpina cu rădăcinele sale să o lăsaţi în pământ, dar să se lege cu lanţuri de fer şi de aramă în iarba cea verde a câmpului; să se adape din roua cerului, şi cu fiarele câmpului să fie partea sa, până ce vor trece preste dânsul şeapte timpuri: 24 Aceasta este deslegarea, o rege, şi aceasta este hotărîrea celui Preaînalt, de ceea ce se va întâmpla domnului meu rege: 25 Te vor alunga dintre oameni şi cu fiarele câmpului va fi locuinţa ta, şi te vor hrăni cu iarbă ca boii, şi cu roua cerului te vor adăpa; şi şeapte timpuri vor trece preste tine, până ce vei cunoaşte, că cel Preaînalt domneşte preste regatele oamenilor, şi că el le dă aceluia căruia îi place. 26 Şi că s’a poruncit să se lase tulpina cu rădăcinele arborelui: regatul tău iarăşi ţi se va da, după ce vei cunoaşte, că cerurile domnesc. 27 Deaceea, rege, placă-ţi sfatul meu, şi înlăturează păcatele tale prin dreptate şi fărădelegile tale prin îndurare către cei săraci; poate că aceasta îţi va prelungi prosperitatea.
28 Toate acestea au venit asupra lui Nebucodonosor, regele. 29 La sfârşitul a douăsprezece luni, când se preumbla prin palatul domnesc al Babilonului, 30 Regele vorbia şi zicea: Au nu este acesta Babilonul cel mare, pe care eu l-am zidit, ca să fie scaunul regatului, prin puterea mea cea mare, şi spre onoarea măririi mele? 31 Cuvântul era încă în gura regelui, şi căzu o voce din cer, zicând: Ţi se dă în ştire, rege Nebucodonosor, că regatul s’a depărtat dela tine; 32 Te vor alunga dintre oameni, şi cu fiarele câmpului va fi locuinţa ta; cu iarbă ca boii te vor hrăni, şi şeapte timpuri vor trece preste tine; până ce vei cunoaşte că cel Preaînalt domneşte preste regatele oamenilor, şi că el le dă aceluia, căruia îi place.
33 Şi chiar în aceeaşi oară s’a împlinit cuvântul asupra lui Nebucodonosor: fu alungat dintre oameni, mâncă iarbă ca boii, şi din roua cerului se adăpă corpul său, până ce perii i-au crescut, ca penele de vultur, şi unghiile lui, ca ghiarele paserilor.
34 Şi la sfârşitul zilelor eu Nebucodonosor am ridicat ochii mei către cer, şi mintea mea s’a întors în mine; am binecuvântat pe cel Preaînalt, am lăudat şi am mărit pe cel ce în veci trăeşte, a cărui domnie este o domnie vecinică, şi al cărui regat este din neam în neam; 35 Şi toţi locuitorii pământului întru nimica se socotesc; şi după voinţa sa face toate, atât în oştirile cerului, cât şi locuitorii pământului; şi nu este cine să oprească mâna sa, sau să-i zică: Ce faci? 36 În acel timp mintea mea s’a rentors în mine; şi spre mărirea regatului meu mi s’a dat iarăşi strălucirea mea şi măreţia mea; sfetnicii mei şi cei mai mari ai mei din nou m’au căutat, m’au pus în regatul meu, şi mi s’a adaus o mărire şi mai mare.
37 Şi acum eu, Nebucodonosor, laud şi preaînalţ şi măresc pe Regele cerului; ale cărui fapte toate sunt adevăr, şi ale cărui căi sunt cele adevărate; şi care pe cei ce umblă în mândrie îi umileşte.