1 Acestea sunt cuvintele, care le vorbi Moisi cătră tot Israelul, dincoace de Iordan, în pustiu, într’o câmpie în dreptul Sufului, între Paran şi Tofel şi Laban şi Hazerot şi Dizahab. 2 (Depărtare este de unsprezece zile dela Horeb pe calea cătră muntele Seir până la Kadeş-Barnea.) 3 Şi fu în anul al patruzecilea, în luna a unsprezecea, în ziua întâia a lunei, că Moisi vorbi cătră fiii lui Israel toate câte Domnul îi poruncise pentru ei, 4 după ce el bătu pre Sihon, regele Amoreilor, care locuia în Heşbon, şi pre Og, regele Basanului, care locuia în Astarot, la Edrei.
5 Dincoace de Iordan, în pământul Moabului începu Moisi a esplica această lege, zicând: 6 Domnul Dumnezeul nostru vorbi nouă în Horeb, zicând: Fie-vă de ajuns cât aţi şezut pe muntele acesta. 7 Întoarceţi-vă şi plecaţi, şi veniţi pe muntele Amoreilor şi la toate vecinătăţile lui pe câmpie, pe munţi, şi pe şesuri, şi spre miazăzi, şi la ţărmul mării în pământul Cananeilor, şi spre Liban, până la râul cel mare, râul Eufrata. 8 Iată, pus-am dinainte-vă ţara; întraţi şi stăpâniţi pământul, pre care Domnul cu jurământ l-a făgăduit părinţilor voştri, lui Abraam, lui Isaac şi lui Iacob, că-l va da lor şi seminţiei lor după dânşii.
9 Şi vă vorbiam atuncia, zicând: Eu nu vă pot purta singur; 10 Domnul Dumnezeul vostru v’a îmmulţit, şi iată, voi astăzi sunteţi mulţime, ca stelele cerului: 11 (Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, să vă mai adaoge din câţi sunteţi încă de o mie de ori, şi să vă binecuvinteze, după cum v’a făgăduit.)
12 Cum voiu purta singur supărările voastre şi greutăţile voastre şi certele voastre? 13 Luaţi-vă bărbaţi înţelepţi şi pricepuţi şi cunoscuţi între seminţiile voastre, şi pre aceştia îi voiu pune de capi ai voştri. 14 Şi voi mi-aţi răspuns, şi mi-aţi zis: Bun lucru este a face, ce tu ai zis. 15 Atuncia luaiu eu pre capii seminţiilor voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi-i pusei capi preste voi, mai mari preste mii şi mai mari preste sute şi mai mari preste cincizeci şi mai mari preste zece, şi diregători în seminţiile voastre. 16 Şi eu poruncii într’acel timp judecătorilor voştri, zicând: Ascultaţi pre fraţii voştri între dânşii, şi judecaţi cu dreptate între om şi fratele său, şi străinul ce este cu dânsul. 17 Şi nu căutaţi la faţă în judecată; precum pre cel mic, aşa şi pre cel mare să-l ascultaţi; de nimenea să nu vă temeţi, că judecata este a lui Dumnezeu; şi cauzele cari vă vor fi prea grele, aduceţi-le la mine, şi eu le voiu asculta. 18 Şi eu în timpul acela poruncii vouă toate câte aveţi să le faceţi.
19 Şi noi plecarăm dela Horeb, şi merserăm prin tot pustiul acel mare şi înfricoşat, pre care l-aţi văzut, pe calea spre muntele Amoreilor, precum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru; şi venirăm la Kadeş-Barnea; 20 Şi eu am zis vouă: Voi aţi ajuns la muntele Amoreilor, pre care Domnul Dumnezeul nostru îl dă nouă. 21 Iată, Domnul Dumnezeul tău ţi-a dat acest pământ! Suie-te dară, ia-l, după cum Domnul Dumnezeul părinţilor tăi ţi-a zis; nu te teme, şi nu te înfricoşa.
22 Şi voi cu toţii venirăţi la mine, şi ziserăţi: Să trimitem oameni mai înainte de noi, cari să ne iscodească pământul, şi să ne aducă răspuns de calea pe care avem să întrăm. 23 Şi mie îmi plăcu cuvântul acesta; şi eu luaiu dintre voi doisprezece bărbaţi, de toată seminţia câte un bărbat; 24 şi aceştia plecând se suiră pe munte, şi veniră până la valea Eşcol, şi iscodiră pământul. 25 Şi luând în mânile lor din fructele pământului aceluia, aduseră nouă, şi ne dădură ştire, şi ziseră: Bun este pământul, pre care Domnul Dumnezeul nostru ni-l dă nouă.
26 Iar voi nu voirăţi să vă suiţi, ci răsculatu-v’aţi în contra cuvântului Domnului Dumnezeul vostru; 27 şi murmurarăţi în corturile voastre, şi ziserăţi: Fiindcă Domnul ne urăşte, deaceea scosu-ne-a din pământul Egiptului, să ne dea în mânile Amoreilor, ca să ne peardă. 28 Unde să ne suim? Fraţii noştri ne muiară inima, zicând: Poporul acela este mai mare şi mai înalt decât noi; cetăţile sunt mari şi întărite până la cer; ba şi pre fiii lui Enak îi văzurăm acolo.
29 Şi eu ziseiu vouă: Nu vă spăimântaţi, şi nu vă temeţi de dânşii! 30 Domnul Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, acela se va lupta pentru voi, întru toate, cum făcu el pentru voi înaintea ochilor voştri în Egipt. 31 Şi în pustiu, unde ai văzut, cum Domnul Dumnezeul tău te-a purtat, după cum poartă omul pre fiul său, pe toată calea în care aţi umblat, până ce aţi ajuns în locul acesta.
32 Şi totuşi voi n’aţi crezut Domnului Dumnezeul vostru, 33 care mergea pe cale înaintea voastră, căutându-vă loc spre tăbărîre, noaptea în stâlp de foc, ca să vă arete calea pe care aveţi să mergeţi, şi ziua în nor.
34 Şi Domnul auzi vocea cuvintelor voastre, şi se mănie, şi jurându-se, zise: 35 Nimenea din oamenii din această generaţiune rea nu va vedea acel pământ bun, pre care eu cu jurământ am făgăduit părinţilor voştri; 36 afară de Caleb, fiul lui Iefune: el îl va vedea, şi lui îi voiu da pământul acesta, pre care a călcat, şi fiilor săi; pentru că el pe deplin a urmat Domnului. 37 Încă şi pre mine se mănie din cauza voastră, şi zise: Nici tu nu vei întra acolo; 38 Iosua, fiul lui Nun, care stă înaintea ta, acela va întra într’însul. Întăreşte-l, că el va face ca Israel să-l moştenească; 39 şi pruncii voştri, despre cari aţi zis, că vor fi de pradă; şi fiii voştri, cari astăzi nu cunosc nici bine nici rău, aceia vor întra într’însul; da, acelora îl voiu da, şi ei îl vor moşteni. 40 Şi voi întoarceţi-vă înapoi, şi plecaţi în pustiu pe calea la Marea-Rosie!
41 Şi voi îmi răspunserăţi, şi ziserăţi cătră mine: Păcătuit-am împotriva Domnului; sui-ne-vom, şi ne vom lupta, cum porunci nouă Domnul, Dumnezeul nostru. Şi voi v’aţi încins fiecare cu armele sale, şi v’aţi încumătat a vă sui pe munte. 42 Şi Domnul zise cătră mine: Spune lor: Nu vă suiţi, nici să vă luptaţi, că eu nu sunt în mijlocul vostru, ca nu cumva să fiţi bătuţi de inamicii voştri. 43 Şi eu vă spusei aceasta, iar voi n’aţi ascultat, ci v’aţi răsculat împotriva cuvântului Domnului, şi sumeţindu-vă vă suirăţi pe munte. 44 Şi Amoreii cari locuiau acel munte vă ieşiră spre întâmpinare, şi vă urmăriră, cum fac albinele; şi vă sdrobiră dela Seir până la Horma. 45 Şi înturnându-vă înapoi, plânserăţi înaintea Domnului; dară Domnul nu ascultă vocea voastră, nici vă întinse urechile. 46 Şi aşa voi locuirăţi Kadeşul zile multe, zilele câte l-aţi locuit.