1 Şi ne întorserăm, şi plecarăm în pustiu, pe calea cătră Marea-Roşie, cum vorbise Domnul cătră mine; şi ocolirăm muntele Seir zile multe. 2 Şi-mi vorbi Domnul, zicând: 3 Ajungă-vă de când tot ocoliţi muntele acesta, întoarceţi-vă spre miazănoapte. 4 Şi porunci poporului, zicând: Voi acum veţi trece prin hotarele fraţilor voştri, fiilor lui Esau, cari locuesc în Seir, şi ei se vor teme de voi; dară voi feriţi-vă foarte. 5 Să nu vă încăieraţi cu ei, că eu nu vă voiu da din pământul lor nici urmă de picior, că de moştenire am dat lui Esau muntele Seir. 6 Bucate cu argint să cumpăraţi dela dânşii, ca să mâncaţi; şi apă cu argint să cumpăraţi dela dânşii, ca să beţi; 7 că Domnul Dumnezeul tău te-a binecuvântat întru toate lucrurile mânilor tale; el a ştiut de călătoria ta prin acest mare pustiu; într’aceşti patruzeci de ani Domnul Dumnezeul tău a fost cu tine, nimica n’a lipsit ţie.
8 Şi noi ne abăturăm dela fraţii noştri, fiii lui Esau, cari locuiau în Seir, dela calea câmpiilor prin Elat şi Eţion-Geber, şi ne întoarserăm şi merserăm pe calea pustiului Moabului. 9 Şi Domnul, îmi zise: Să nu vă înduşmăniţi cu Moabiţii, şi să nu vă încăieraţi la luptă cu ei, că din pământul lor nu-ţi voiu da de moştenire; că Arul l-am dat de moştenire fiilor lui Lot. 10 (Eminii locuiră mai înainte aicia, poporul mare, mult la număr şi înalt, ca şi Enakiţii. 11 Uriaşi se socotiră aceştia, ca şi Enakiţii; iar Moabiţii îi chemă Emini. 12 Şi încă mai înainte locuiră în Seir Horeii, iar fiii lui Esau îi alungară, şi-i pierdură dinaintea lor, şi locuiră în locul lor; precum făcu Israel în pământul moştenirii sale, pre care Domnul îl dădu lor.) 13 Deci ridicaţi-vă şi treceţi părăul Zered. Şi aşa noi trecurăm părăul Zered.
14 Şi zilele de când plecarăm noi dela Kadeş-Barnea până ce trecurăm preste părăul Zered fu treizeci şi opt de ani; până se perdu din tabără toată acea generaţiune, adecă bărbaţii de resbel, cum li-se jură Domnul. 15 Că mâna Domnului era asupra lor, ca să-i piardă pre ei din tabără, până ce toţi se pierdură.
16 Şi după ce toţi bărbaţii de resbel din popor se pierdură şi muriră, 17 Domnul vorbi către mine, zicând: 18 Tu astăzi vei trece pe lângă hotarele Moabului, preste Ar, 19 şi te vei apropia de fiii lui Ammon; nu vă înduşmăniţi cu ei, şi să nu te încăieri cu dânşii; că din pământul fiilor lui Ammon nu-ţi voiu da moştenire; că fiilor lui Lot l-am dat de moştenire. 20 (Şi acesta încă se socotia pământ al uriaşilor; uriaşii locuiră mai înainte într’ânsul, şi Ammoniţii îi chemă Samsumei: 21 Popor mare, mult la număr şi înalt, ca şi Enakiţii. Iar Domnul îi pierdu pre ei dinaintea Ammoniţilor; şi ei îi alungară, şi locuiră în locul lor; 22 cum făcu el fiilor lui Esau, cari locuesc în Seir, cari pierdură de dinaintea lor pre Horei, şi-i alungară; şi ei locuiră în locul lor până în ziua de astăzi. 23 Asemenea şi pe Aveii, cari locuiau prin sate până la Gaza, Caftoreii, cari ieşiră din Caftor, îi perdură, şi ei locuiră în locul lor.) 24 Sculaţi-vă, plecaţi, şi treceţi părăul Arnon! Iată, eu îţi dau în mână pre Sihon, Amoreul, regele Heşbonului, şi pământul lui; începe a stăpâni, încaieră-te cu el la luptă. 25 De azi voiu începe a arunca temere şi spaimă de tine preste popoarele de sub tot cerul, care auzind faima ta, se va cutremura, şi se va îngrozi de tine.
26 Şi trimisei soli din pustiul Kedemot către Sihon, regele Heşbonului, cu cuvinte de pace, zicând: 27 Lasă-mă să trec prin ţara ta, şi eu tot pe cale voiu merge, şi nu mă voiu abate nici la dreapta nici la stânga. 28 Bucate să-mi vinzi pentru argint, ca să mănânc; şi apă să-mi dai pentru argint, ca să beau; numai cât să trec cu piciorul, 29 (precum îmi făcură fiii lui Esau, cari locuesc în Seir, şi Moabiţii, cari locuesc în Ar), până ce voiu trece Iordanul, în pământul, pre care ni-l dă nouă Domnul Dumnezeul nostru. 30 Dară Sihon, regele Hesbonului, nu voi să ne lase să trecem prin pământul lui; că Domnul Dumnezeul tău i-a învârtoşat spiritul său, şi i-a îndărătnicit inima lui, ca să ţi-l dea în mână, cum se vede astăzi.
31 Şi zise Domnul cătră mine: Iată, eu încep a-ţi da ţie pre Sihon şi pământul lui: începe a stăpâni pământul său, spre a-l moşteni. 32 Şi Sihon ne ieşi întru întâmpinare la resbel, el şi tot poporul său, la Iaaţ. 33 Şi Domnul Dumnezeul nostru ni-l dădu în mână, şi noi îl băturăm, pre el şi pre fiii lui şi pre tot poporul său. 34 Şi noi într’acel timp îi luarăm şi toate cetăţile lui, şi cu desăvârşire îi stricarăm noi toate cetăţile lui: bărbaţi, femei, şi copii, nelăsând pe nimenea viu. 35 Numai vitele le răpirăm pentru noi, şi prada cetăţilor ce le-am luat. 36 Dela Aroer, care este pe ţărmul părăului Arnon, şi dela cetatea cea din vale, până la Galaad, nu fu nici o cetate prea tare pentru noi; toate Domnul Dumnezeul nostru ni-le dădu în mână. 37 Numai de pământul fiilor lui Ammon nu te apropiaşi, nici de toată lăturea părăului Iabbok, nici de cetăţile depe munte, nici de nimica ce Domnul Dumnezeul vostru ne opri.