1 Când cineva luându-şi femeie, se însoară cu ea, şi se întâmplă, ca ea să nu afle har înaintea ochilor lui, fiindcă el a găsit în ea ceva urîcios; el să-i scrie carte de despărţenie, şi să i-o dea în mână, şi să o lase afară din casa lui. 2 Şi ieşind din casa lui; ea poate să se ducă, şi să se mărite după alt bărbat. 3 Iar dacă acest al doilea bărbat o va urî, şi-i va scrie carte de despărţenie, şi i-o va da în mână, şi o va lăsa din casa lui, sau dacă acel bărbat din urmă, care o luă lui de femeie, va muri, 4 bărbatul ei cel dintâi, care o lăsă, nu va putea a o lua, ca iarăşi să-i fie femeie, după ce ea s’a închinat; că urîciune ar fi aceasta înaintea Domnului; şi tu să nu aduci păcat preste pământul, ce ţi-l-a dat Domnul Dumnezeul tău de moştenire.
5 Când cineva va fi luat de curând femeie, acela să nu meargă la oaste, şi să nu i-se pună nici o sarcină; scutit să fie în casa sa un an du zile, veselind femeia ce şi-a luat-o.
6 Să nu iei amanet moară, nici piatră de moară, că tu vieaţa aproapelui ai lua amanet.
7 De se va afla cineva, care să fi furat vre-un om dintre fraţii săi, din fiii lui Israel, şi se serveşte de dânsul ca de un sclav, sau îl vinde: să moară acel fur, şi aşa să cureţi răul din mijlocul tău.
8 Ia aminte ca bine să te păzeşti de plaga leprei, şi să faci tot ce te învaţă preoţii cei din Leviţi; cum le-am poruncit eu, aşa căutaţi să faceţi. 9 Adu-ţi aminte de ceeace a făcut Domnul Dumnezeul tău, Mariei pe cale, când voi aţi ieşit din Egipt.
10 Când vei avea drept să ceri aproapelui tău un lucru ce ţi-se datoreşte, tu să nu intri în casa lui, ca să iei amanetul dela dânsul; 11 afară să stai, şi omul, căruia i-ai împrumutat, să-ţi aducă amanetul afară. 12 Şi dacă acesta va fi om sărac, tu să nu te culci cu amanetul lui la tine. 13 Ci tu amanetul lui să i-l înapoiezi după apunerea soarelui, ca să doarmă în vestmântul său, şi să te binecuvinteze, şi aceasta va fi dreptatea ta înaintea Domnului Dumnezeului tău.
14 Să nu nedreptăţeşti pre năimit, pre cel sărac şi pre cel sărman din fraţii tăi, sau din străinii tăi, cari petrec în pământul tău, între porţile tale, 15 ci într’aceeaşi zi să-i dai plata lui, şi soarele să nu apună preste dânsul, că sărac este, şi de aceasta doreşte sufletul său; ca să nu strige asupra ta către Domnul, şi ţie, să-ţi fie păcat.
16 Părinţii să nu se omoare pentru fii, nici fiii să nu se omoare pentru părinţi; fiecare să se omoare pentru păcatul său.
17 Să nu întorci dreptatea străinului nici a orfanului, şi vestmântul văduvei amanet să nu-l iei. 18 Ci-ţi adu aminte că serv ai fost în Egipt, şi că Domnul Dumnezeul tău te-a răscumpărat de acolo; pentru acea îţi poruncesc ţie, ca acestea să faci.
19 Când vei secera secerişul tău în câmp, şi vei uita vre-un snop în câmp, să nu te întorci, ca să-l iei, ci al străinului, al orfanului şi al văduvei să fie; ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvinteze întru toate lucrările mânilor tale. 20 Şi când vei scutura olivii tăi, să nu te întorci să culegi cele rămase în urmă-ţi; ale străinului, ale orfanului şi ale văduvei să fie acestea. 21 Când vei culege via ta, să nu poghirceşti în urma ta; ale străinului, ale orfanului şi ale văduvei să fie. 22 Şi adu-ţi aminte, că serv ai fost în pământul Egiptului; pentru aceea îţi poruncesc ţie, ca acestea să faci.