1 Când se naşte ceartă între oameni, aceştia să vină la judecată, ca să-i judece, şi pre cel drept să-l îndrepteze, şi pre cel vinovat să-l condamne. 2 Şi dacă cel vinovat va fi meritat bătaie, judecătorul să poruncească să-l pună jos, şi să-l bată înaintea ochilor lui, după măsura vinovăţiei lui. 3 Patruzeci lovituri să-i dai; nu mai mult, ca nu dându-i mai multe lovituri, fratele tău să fie despreţuit în ochii tăi.
4 Să nu legi gura boului, când treeră.
5 Când fraţii vor locui împreună, şi unul dintr’înşii va muri, şi nu va avea copii, femeia mortului să nu se mărite afară, să iee om străin, ci cumnatul ei să între la dânsa, şi să şi-o iee de femeie, şi să împlinească către dânsa datoria de cumnat. 6 Şi va fi, ca întâiu-născutul, pre care-l va naşte, să urmeze în numele mortului său frate, ca să nu se şteargă numele lui din Israel. 7 Şi dacă acestui om nu-i va plăcea ca să iee pre cumnata sa, ea, cumnata sa, să se suie în poartă la bătrâni, şi să zică: Cumnatul meu nu voieşte de a păstra fratelui său numele în Israel; el nu voieşte să împlinească cu mine datoria de cumnat. 8 Şi bătrânii cetăţii sale să-l chieme şi să vorbească lui; şi dacă el va rămânea statornic, şi va zice: Nu-mi place ca să o iau. 9 Atuncia cumnata sa apropiindu-se de dânsul înnaintea ochilor bătrânilor, şi scoţând încălţămintea sa din picior, să-l scuipe în faţă; şi luând cuvântul, să zică: Aşa să se facă bărbatului, care nu voieşte să zidească casa fratelui său. 10 Şi numele lui să se chieme în Israel: Casa celui descălţat.
11 Dacă doi bărbaţi se vor certa între sine, bărbat cu fratele său, şi femeia unuia se va apropia, ca să scape pre bărbatul ei din mâna celui ce-l bate, şi ea tinzându-şi mâna sa, îl apucă de părţile sale ruşinoase, 12 atuncia mâna ei să i-o tai; ochiul tău să nu o cruţe.
13 Tu să nu aibi în sacul tău două feluri de pietri de cumpănă: mare şi mică. 14 Şi în casa ta să nu aibi două feluri de efă, mare şi mică; 15 Peatră plină şi dreaptă să aibi; şi efă plină şi dreaptă sa aibi, ca zilele tale să fie multe în pământul, pre care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă. 16 Că urîciune este Domnului Dumnezeului tău, tot cel ce face nedreptatea.
17 Adu-ţi aminte de cele ce-ţi făcu Amalek în cale, când ieşirăţi din Egipt. 18 Cum te întimpină el în cale, şi ucise în coada oştirei tale pre toţi cei slabi, cari erau dinapoia ta; când tu erai obosit şi ostenit, şi de Dumnezeu nu se temu.
19 Şi va fi, când Domnul Dumnezeul tău, îţi va fi dat repaus de toţi neamicii tăi de jur împrejur, în pământul care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă de moştenire, ca să-l stăpâneşti, tu să ştergi şi amintirea lui Amalek de sub cer; să nu uiţi!