1 Acestea sunt cuvintele legământului, pre care Domnul porunci lui Moisi a-l încheia cu fiii lui Israel în pământul Moabului; afară de legământul, ce el încheiă cu dânşii în Horeb.
2 Şi Moisi chemă laolaltă tot Israelul, şi zise lor: Voi aţi văzut toate câte a făcut Domnul înaintea ochilor voştri, în pământul Egiptului cu Faraon şi cu toţi servii lui, şi cu tot pământul lui; 3 cercările cele mari, pre cari le-au văzut ochii tăi, acele semne şi minuni mari. 4 Dară Domnul nu vă dădu inimă, ca să cunoaşteţi, nici ochi, ca să vedeţi, nici urechi, ca să auziţi, până în ziua de astăzi. 5 Şi eu vă condusei patruzeci de ani prin pustiu. Vestmintele voastre nu se învechiră pe voi, nici încălţămintele voastre nu se învechiră pe picioarele voastre. 6 Pâne n’aţi mâncat, nici vin sau beutură îmbătătoare n’aţi beut, ca să cunoaşteţi că eu Domnul sunt Dumnezeul vostru.
7 Şi când venirăţi la locul acesta, Sihon, regele Hesbonului, şi Og, regele Basanului, ne ieşiră întru întâmpinare cu resbel, şi noi îl băturăm. 8 Şi luarăm pământul lor, şi-l dădurăm de moştenire Rubeniţilor şi Gadiţilor şi la jumătate din seminţia Manaşiţilor. 9 Deci păziţi cuvintele acestui legământ, şi le faceţi, pentru ca să prosperaţi, întru toate cele ce faceţi.
10 Voi astăzi staţi toţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru, capii seminţiilor voastre, bătrânii voştri, şi diregătorii voştri, toţi bărbaţii lui Israel, 11 copii voştri, femeile voastre, şi străinul tău, care este în mijlocul taberei tale, dela tăiătorul lemnelor tale, până la aducătorul apei tale, 12 ca să intri în legământul Domnului Dumnezeului tău, şi în jurământul său, pre care Domnul Dumnezeul tău îl încheiă cu tine astăzi; 13 pentru ca el să te adeverească de popor al său, şi el să-ţi fie Dumnezeu, cum a făgăduit ţie, şi cum a jurat părinţilor tăi, lui Abraam, lui Isaac şi lui Iacob. 14 Şi eu acest legământ şi acest jurământ nu-l încheiu numai cu voi singuri, 15 ci cu acela care astăzi este aicia stând cu noi înaintea Domnului Dumnezeului nostru, ca şi cu acela care astăzi nu este aicia cu noi.
16 Că voi ştiţi, cum am locuit noi în pământul Egiptului, şi cum am trecut prin mijlocul naţiunilor, prin cari voi aţi trecut. 17 Şi voi văzurăţi urîciunile lor şi idolii lor, lemn şi peatră, argint şi aur, cari erau la dânşii; 18 ca nu cumva să fie între voi, careva bărbat sau femeie, neam sau seminţie, a căruia inimă să se întoarcă astăzi dela Domnul Dumnezeul nostru; să meargă, ca să servească zeilor acestor naţiuni; ca nu cumva să fie între voi vre-o rădăcină, care să producă venin sau pelin; 19 ca să nu se întâmple, ca oare-cine chiar şi auzind cuvintele acestui blestem cu jurământ, el să se linguşească în inima sa, zicând: Bine-mi este, deşi eu umblu după rătăcirea inimei mele, şi să adaugă astfel beţia la sete. 20 Pre acela Domnul nu-l va ierta, ci încă mânia Domnului şi pizma lui se vor înfierbânta asupra acelui bărbat, şi vor veni preste dânsul toate blestemele câte sunt scrise în cartea aceasta, şi va şterge Domnul numele lui de sub cer. 21 Şi-l va deosebi Domnul spre nenorocire, între toate seminţiile lui Israel, după toate blestemele legământului, cari sunt în această carte a legii.
22 Şi următoarea generaţiune, fiii voştri, cari se vor scula după voi şi străinii, cari vor veni din pământul depărtat, când vor vedea plăgile pământului aceluia şi boalele, cu cari Domnul l-a bătut, 23 şi că tot pământul lui nu va fi decăt arsură de sulfură şi de sărătură, încât nici se va putea sămăna, nici va creşte ceva, şi nici va răsări într’însa ceva verdeaţă; asemenea surpărei dela Sodoma şi Gomora, Adma şi Seboim, pre cari le-a surpat Domnul întru mânia sa, şi întru iuţeala urgiei sale: 24 Vor zice toate naţiunile: Pentru ce a făcut Domnul astfel pământului acestuia? Ce este această iuţime mare de mânie? 25 Şi se va răspunde: Pentru că ei au părăsit legământul Domnului Dumnezeului părinţilor lor, care-l încheiase cu dânşii, când îi scoase din pământul Egiptului. 26 Şi ei mergând serviră altor zei, şi se plecară înaintea lor, la acei zei pre cari ei nu-i cunoscură, şi pre cari el nu le-a împărţit. 27 Deaceea se aprinse mânia Domnului asupra acelui pământ, încât el aduse asupra lui toate blestemele cari sunt scrise într’această carte; 28 şi desrădăcină pre ei Domnnl din pământul lor cu mânie, cu iuţime şi cu mare urgie, şi-i aruncă într’alt pământ, cum se vede astăzi.
29 Cele ascunse sunt pentru Domnul Dumnezeul nostru; iar cele descoperite sunt pentru noi şi pentru fiii noştri în vecinicie; ca noi să facem toate cuvintele legei acesteia.