1 Şi Moisi chemă tot Israelul, şi-i zise: Ascultă, Israele, legile şi judecăţile, pre cari eu le vorbesc astăzi în auzul vostru, şi să le învăţaţi, şi să căutaţi ale face. 2 Domnul Dumnezeul nostru, încheiă cu noi legământ pe Horeb; 3 nu cu părinţii noştri încheiă Domnul acest legământ, ci cu noi, cu noi aceştia aicia, cu noi cu toţi, cari ne aflăm astăzi în vieaţă. 4 Faţă în faţă vorbi Domnul cu voi pe munte, din mijlocul focului: 5 (Stând eu în timpul acela între Domnul şi între voi, ca să spun vouă cuvântul Domnului; că voi vă trămuraţi de acel foc, şi nu vă suirăţi pe munte;) şi zise:
6 Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din pământul Egiptului, din casa sclăviei; 7 să nu aibi alţi Dumnezei afară de mine.
8 Să nu-ţi faci ţie chip cioplit, nici altă asemănare din cele ce sunt în cer sus, sau pe pământ jos, sau în apă sub pământ; 9 să nu te închini înaintea lor, nici să te închini lor; că eu Domnul Dumnezeul tău sunt Dumnezeu gelos, care păcatul părinţilor pedepsesc în fiii până într’a treia şi a patra generaţiune celorce mă urăsc; 10 şi care fac milă până într’a mia generaţiune celor ce mă iubesc şi păzesc poruncile mele.
11 Să nu iai numele Domnului Dumnezeului tău în deşert; că Domnul nu va lăsa nepedepsit pre cel ce va lua numele lui în deşert.
12 Păzeşte ziua sabatului, ca să o sfinţoşti, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău. 13 Şase zile vei lucra, şi-ţi vei face toate lucrurile tale; 14 iar ziua a şaptea sabat este Domnului Dumnezeului tău; nu vei face într’însa nici un lucru, nici tu, nici fiul tău, uici fica ta, nici servul tău, nici serva ta, nici boul tău, nici asinul tău, orice din vitele tale, nici străinul tău care locueşte în lăuntru porţilor tale, ca să se odihnească servul tău şi serva ta, ca şi tine. 15 Şi-ţi adu aminte, că tu serv ai fost în pământul Egiptului, şi Domnul Dumnezeul tău te-a scos pre tine de acolo cu mână tare şi cu braţ întins; pentru aceea ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să păzeşti ziua sabatului.
16 Onorează pre părintele tău şi pre mumă ta, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, pentru ca zilele tale să fie multe, şi ca să-ţi fie bine în pământul, pre care-l dă ţie Domnul Dumnezeul tău.
17 Să nu ucizi.
18 Să nu preacurveşti.
19 Să nu furi.
20 Să nu mărturiseşti mărturie mincinoasă contra aproapelui tău.
21 Să nu pofteşti femeia aproapelui tău, nici să pofteşti casa aproapelui tău, nici ţarina lui, nici servul lui, nici serva lui, nici boul lui, nici asinul lui, nici nimica din cele ce sunt ale aproapelui tău.
22 Aceste cuvinte le vorbi Domnul cătră toată adunarea voastră pe munte din mijlocul focului, din nor şi din negură deasă, cu voce tare; şi nimic n’a adaos; şi le scrise pe două table de piatră, şi le dădu mie. 23 Şi auzind voi acea voce din mijlocul întunerecului, (că muntele ardea în foc), venirăţi către mine, toţi capii seminţiilor voastre, şi bătrânii voştri, 24 şi ziserăţi: Iată, Domnul Dumnezeul nostru ne arătă mărirea sa şi mărimea sa, şi vocea lui o auzirăm din mijlocul focului; astăzi am văzut că Dummezeu vorbeşte cu omul, şi el rămâne viu. 25 Şi acum, pentru ce să murim? Că acest foc mare tot ne mistueşte: De vom mai auzi încă vocea Domnului Dumnezeului nostru, vom muri; 26 căci care este fiinţa de carne, care să fi auzit vocea viului Dumnezeu din mijlocul focului vorbind, precum noi, şi să fi rămas în vieaţă? 27 Apropiă-te tu, şi ascultă toate câte zice Domnul Dumnezeul nostru, şi vorbeşte tu nouă toate câte Domnul Dumnezeul nostru, va zice ţie, şi noi vom auzi, şi vom face.
28 Şi auzind Domnul vocea cuvintelor voastre, când vorbirăţi către mine, zise către mine Domnul: Auzit-am vocea cuvintelor acestui popor câte a vorbit către tine; ei câte le-au vorbit, toate bine le-au vorbit. 29 Oh, de ar fi, ca într’înşii să rămână totdeauna asemenea inimă, ca să se teamă de mine, şi să păzească toate poruncile mele: ca să fie bine lor şi fiilor lor în veci! 30 Mergi, spune lor: Întoarceţi-vă la corturile noastre. 31 Şi tu să rămâi aicia la mine, şi eu îţi voiu spune toate poruncile şi legile şi judecăţile, în care să-i înveţi, ca ei pre acelea să le facă în pământul, pre care vi-l dau spre stăpânire. 32 Luaţi dar aminte, ca să faceţi aşa, precum a poruncit Domnul Dumnezeul vostru; nu vă abateţi dela dânsele nici la dreapta nici la stânga. 33 Şi întru toate umblaţi pe calea aceea, care a poruncit Domnul Dumnezeul vostru; ca să trăiţi, şi să vă fie bine, şi zilele voastre să fie multe pe pământul, pe care-l haţi în stăpânire.