1 Ascultă, Israele! Tu astăzi treci Iordanul, ca să întri, şi să stăpâneşti popoare mai mari şi mai tari decât tine, cetăţi mari şi întărite până la cer; 2 popor mare şi înalt la stat, pre fiii Enakiţilor, pre cari-i cunoşti, şi despre care ai auzit, zicând: Cine poate sta înaintea fiilor lui Enak? 3 Tu dar să ştii, că Domnul Dumnezeul tău, care merge înaintea ta, este foc mistuitor; el îi va pierde, şi-i va face ca să plece înaintea ta, şi tu-i vei alunga, şi-i vei pierde curând, precum ţi-a promis Domnul.
4 Şi după ce Domnul Dumnezeul tău, îi va alunga de dinaintea ta, să nu cugeţi întru inima ta, zicând: Pentru dreptatea mea m’a adus Domnul aicia, ca să iau acest pământ în stăpânire. Ci pentru nelegiuirea popoarelor acestora, Domnul le alungă de dinaintea ta. 5 Nu pentru dreptatea ta, nici pentru întregimea inimii tale întri tu în pământul lor, ca să-l iei în stăpânire, ci pentru nelegiuirea popoarelor acestora Domnul le alungă dinaintea ta, şi pentru ca să-şi împlinească cuvântul, cu care s’a jurat părinţilor tăi: lui Abraam, lui Isaac şi lui Iacob.
6 Deci să şti tu, că nu pentru dreptatea ta Domnul Dumnezeul tău, îţi dă acest pământ bun, ca să-l iai în stăpânire; că eşti popor tare la cerbice; 7 adu-ţi aminte, şi nu uita, că tu ai măniat pre Domnul Dumnezeul tău, în pustiu, din ziua aceea, în care ai ieşit din pământul Egiptului, până ce aţi ajuns în locul acesta, răsculători aţi fost împotriva Domnului! 8 Şi în Horeb atâta întărâtară-ţi pre Domnul, că el de mănie voi să vă piardă.
9 Când mă suii pe munte, ca să iau tablele cele de piatră, tablele legământului, care-l făcu Domnul cu voi, eu rămăsei pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără ca pâne să mănânc sau apă să beau; 10 şi Domnul îmi dădu cele două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu, şi pe ele toate cuvintele, care le-a vorbit Domnul cu voi pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării. 11 Şi la sfârşitul celor patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, Domnul îmi dădu cele două table de piatră, tablele legământului. 12 Şi Domnul zise către mine: Scoală-te, pogoară-te curând de aicia; că poporul tău, pre care l-ai scos din Egipt, s’a corupt: ei curând s’au abătut dela calea, care le-am poruncit eu; ei şi-au făcut chip turnat.
13 Şi Domnul mai vorbi către mine, zicănd: Eu mă uitai la poporul acesta, şi iată el este popor tare la cerbice. 14 Lasă-mă să-l pierd, şi numele lui să-l stâng de sub cer, şi pre tine te voiu face popor mai tare şi mai număros decât acesta. 15 Şi întorcându-mă şi pogorându-mă depe munte, care ardea în foc, având cele două table ale legământului în amândouă mânile mele, 16 eu mă uitai, şi iată voi păcătuiră-ţi contra Domnului Dumnezeului vostru, şi vă făcuseră-ţi viţel turnat; curând vă abătuseră-ţi dela calea, care v’o poruncise Domnul. 17 Atuncia luai cele două table, şi le aruncai din mânile mele, şi le sfărâmai înainţea ochilor voştri. 18 Şi mă închinai înaintea Domnului, ca şi întâiaşi dată, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără ca pâne să mănânc, sau apă să beau, pentru toate păcatele voastre, pre care le-aţi făptuit, făcând ce este rău în ochii Domnului, ca să-l măniaţi. 19 Că eu mă temeam de iuţimea aceea, şi de mănia, cu care Domnul a fost aprins asupra voastră; că voia să vă piardă pre voi. Şi Domnul mă ascultă şi astădată. 20 Încă şi asupra lui Aaron se mănie Domnul foarte, aşa că umblă să-l piardă pre el; iar eu mă rugai în acelaşi timp şi pentru Aaron. 21 Şi fapta păcatului vostru, pre care făcură-ţi voi, viţelul, îl luaiu, şi-l arsei cu foc, şi-l pisai, sdrobindu-l foarte, până ce se făcu mărunt ca pulberea; şi acea pulbere o aruncai în părăul ce curge din munte.
22 (Aşa şi la Tabera, şi la Massa, şi la Kibrot-Taava măniară-ţi pre Domnul. 23 Şi când vă trimise Domnul dela Kadeş-Barnea, zicând: Suiţi-vă şi luaţi în stăpânire pământul acela, pre carele l-am dat vouă, voi şi atuncia vă răsculară-ţi împotriva Domnului Dumnezeului vostru, şi nu i’aţi crezut lui, şi n’aţi ascultat de vocea lui. 24 Răsculători aţi fost în contra Domnului din ziua în care v’am cunoscut pre voi).
25 Şi eu mă închinai înaintea Domnului; patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi fuseră, cât mă închinai; că Domnul zise, că vrea să vă piardă. 26 Şi eu mă rugai Domnului, şi zisei: Doamne, Doamne, nu strica pre poporul tău şi moştenirea ta, pre care tu o ai răscumpărat-o prin puterea ta, şi pre care tu l-ai scos din Egipt cu mână tare. 27 Adu-ţi aminte de servii tăi: Abraam, Isaac şi Iacob; nu căuta la învârtoşarea poporului acestuia, nici la răutatea lui, nici la păcatul lui; 28 ca nu cumva în ţara, din care ne-ai scos, să se zică: Pentru că Domnul nu putu să-i aducă în pământul, pre care li-l promisese; şi pentru ura sa către dânşii îi scoase, ca să-i omoare în pustiu. 29 Că ei sunt poporul tău şi moştenirea ta, pre care i-ai scos cu puterea ta cea mare, şi cu braţul tău cel întins.