1 Şi iarăşi m’a ridicat duhul, şi m’a adus în poarta despre răsăritul casei Domnului, ce caută spre răsărit; şi iată, în uşa porţii douăzeci şi cinci de bărbaţi, şi între aceştia am văzut pre Iaazania, fiul lui Azur, şi pre Pelatia, fiul lui Benaia, mai marii ai poporului. 2 Şi zis-a către mine: Fiul omului, aceştia sunt oamenii, ce uneltesc nedreptatea, şi cei ce dau sfaturile cele rele în cetatea aceasta: 3 Cei ce zic: „Timpul încă nu s’a apropiat ca să zidim case noi; cetatea aceasta este ca oala, şi noi carnea.” 4 Deaceea profeţeşte asupră-le, profeţeşte, fiul omului! 5 Şi Duhul Domnului a căzut asupră-mi, şi mi-a zis: Vorbeşte: Aşa zice Domnul: Aşa aţi zis, casă a lui Israel! Căci eu ştiu ce vă vine în minte. 6 Aţi omorît pre mulţi în cetatea aceasta, Şi aţi umplut uliţele ei de ucişi. 7 Deaceea aşa zice Domnul, Dumnezeul: Ucişii voştri, pre cari i-aţi pus în mijlocul cetăţii, Aceştia sunt carnea, şi ea oala: Dar pre voi vă voiu scoate din mijlocul ei. 8 Vă temeţi de sabie, Şi sabie voiu aduce asupră-vă, zice Domnul, Dumnezeul: 9 Şi vă voiu da în mânile străinilor; Şi voiu împlini asupră-vă judecăţile mele: 10 Cădea-veţi de sabie; Şi vă voiu judeca la hotarele lui Israel; Şi veţi cunoaşte, că eu sunt Domnul. 11 Cetatea aceasta nu va mai fi pentru voi oală; Nici voi nu veţi fi carnea din ea; La hotarele lui Israel vă voiu judeca; 12 Şi veţi cunoaşte, că eu sunt Domnul; Pentru că n’aţi umblat în aşezămintele mele, Nici n’aţi făcut judecăţile mele; Ci aţi făcut după datinele popoarelor, ce sunt în jurul vostru.
13 Şi precând profeţiam, murit-a Pelatia, fiul lui Benaia. Atuncia căzut-am pe faţa mea, şi strigat-am cu voce tare, şi am zis: Vai, Doamne, Dumnezeule, au nimici-vei cu totul rămăşiţa lui Israel? 14 Şi a mai fost către mine cuvântul Domnului, zicând: 15 Fiul omului, fraţii tăi, bărbaţii rudeniei tale, şi toată casa lui Israel, ei sunt acei către cari zis-au locuitorii Ierusalimului: „Depărtaţi-vă dela Domnul, datu-ni-s’a pământul acesta de moştenire. 16 Deaceea zi: Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Deşi depărtatu-i-am între popoare, Deşi împrăştiatu-i-am prin ţări. Dar fi-voiu pentru ei un templu mic În ţările, unde au venit. 17 Deaceea zi: Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Vă voiu aduna dintre popoare, Şi vă voiu strânge din ţările, în cari sunteţi împrăştiaţi, Şi vă voiu da pământul lui Israel. 18 Şi venind acolo, Vor depărta din el toţi idolii lui şi toate urîciunile lui. 19 Şi le voiu da iuimă neîmpărţită; Şi voiu pune în voi un duh nou; Şi voiu lua din corpul lor inima cea de piatră, Şi le voiu da inimă de carne; 20 Ca să umble în aşezămintele mele, Ca să păzească judecăţile mele, şi să le facă; Şi-mi vor fi popor, şi eu le voiu fi Dumnezeu. 21 Iar pentru aceia, a căror inimă umblă După inima idolilor lor şi după urîciunile lor, Eu voiu răsplăti asupra capului lor urmările lor, zice Domnul, Dumnezeul.
22 Atuncia cheruvimii îşi ridicară aripile, şi roatele împreună cu ei; şi mărirea Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor. 23 Şi mărirea Domnului s’a suit din mijlocul cetăţii, şi a stat pe muntele cel de către răsăritul cetăţii.
24 Şi iarăşi m’a ridicat Duhul şi m’a dus în viziune prin Duhul lui Dumnezeu în Chaldea, la cei din prinsoare. Atuncia viziunea ce am văzut-o, s’a suit dela mine. 25 Şi am spus celor din prinsoare toate lucrurile, câte mi-a arătat Domnul.