1 Şi a fost către mine cuvântul Domnului, zicând: 2 Fiul omului, tu locueşti în mijlocul unei case neascultătoare, care are ochi să vadă, şi nu vede; are urechi să audă, şi nu aude; căci este casă neascultătoare. 3 Deaceea tu, fiul omului, pregăteşte-ţi uneltele de fugă, şi fugi ziua înaintea ochilor lor; fugi înaintea ochilor lor dintr’un loc într’alt loc; poate, că vor cunoaşte, că sunt casă neascultătoare. 4 Şi scoate uneltele tale ziua înaintea ochilor lor, ca unelte de fugă; şi ieşi seara înaintea ochilor lor, ca cei ce ies când fug. 5 Înnaintea ochilor lor sapă-i gaură în zid, şi scoate-le prin ea. 6 Înaintea ochilor lor du-le pe umeri, şi scoate-le în întunerec; acopere faţa ta, ca să nu vezi pământul; căci pusu-te-am drept semn casei lui Israel.
7 Şi am făcut aşa, cum mi-s’a poruncit; scos-am afară uneltele mele ziua, ca pre uneltele de fugă, şi seara săpat-am în zid gaură cu mâna; şi le-am scos în întunerec, ducându-le înaintea ochilor lor pe umeri.
8 Şi dimineaţa fost-a către mine cuvântul Domnului, zicând: 9 Fiul omului, casa lui Israel, casa cea neascultătoare, de te va întreba: Ce faci? 10 Răspunde-le: Aşa ziceDomnul, Dumnezeul: Sarcina aceasta priveşte şi pre domn în Ierusalim, şi pre toată casa lui Israel, în care sunt el şi mai marii lui.
11 Zi: Eu sunt semnul vostru; Cum am făcut eu, aşa şi cu ei se va face; Merge-vor prinşi în captivitate. 12 Şi Domnul, ce este în mijlocul lor, va duce uneltele sale pe umeri În întunerec, şi se va duce; Săpa-vor zidul, ca să scoată prin el uneltele sale; Acoperi-va faţa sa, ca să nu vază pre pământ cu ochii săi.
13 Dar voiu întinde mreaja mea preste dânsul, şi se va prinde în firele mele; Şi-l voiu duce în Babilon, în pământul Chaldeilor, Dar nu-l va vedea, deşi va muri acolo. 14 Şi voiu împrăştia în toate vânturile Pre toţi cei ce-l înconjoară, ca să-l ajute, şi toate oştile lui; Şi voiu scoate sabia în urma lor. 15 Şi vor cunoaşte, că eu sunt Domnul, Când îi voiu împrăştia printre popoare, Şi-i voiu presera prin ţări. 16 Dar lăsa-voiu puţini din ei, Cari să scape de sabie, de foamete şi de ciumă, Ca să arate toate urîciunile lor Popoarelor, unde se duc, Şi să cunoască, că eu sunt Domnul. 17 Şi a mai fost către mine cuvântul Domnului, zicând: 18 Fiul omului, mănâncă pânea ta cu cutremur, Şi bea apa ta cu frică şi cu întristare; 19 Şi vorbeşte poporului ţării: Aşa zice Domnul, Dumnezeul, de locuitorii Ierusalimului şi de pământul lui Israel; Mânca-vor pânea lor cu întristare, Şi bea-vor apa lor cu groază, Căci pământul lor se va pustii, lipsindu-se de plinitatea sa, Pentru sâlnicia tutulor celor ce locuesc în el. 20 Cetăţile cele locuite se vor pustii, Şi pământul în deşert se va preface; Şi veţi cunoaşte, că eu sunt Domnul.
21 Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: 22 Fiul omului, ce este proverbul, ce aveţi în pământul lui Israel, zicând: Zilele se îndelungesc, şi viziunea tot nu se împlineşte. 23 Deaceea zi către ei: Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Face-voiu să înceteze proverbul acesta, Şi nu-l vor mai întrebuinţa în Israel; Ci zi-le: Aproprie-se zilele Şi împlinirea tutulor viziunilor. 24 Căci nu va mai fi nici o viziune mincinoasă, Nici ghicitură linguşitoare în casa lui Israel. 25 Căci eu, Domnul o zic, Şi cuvântul, ce eu zic, se va face, Şi nu va mai întârzia; Ci în zilele voastre, O casă neascultătoare, voiu spune cuvântul, Şi-l voiu împlini, zice Domnul, Dumnezeul. 26 Şi a mai fost către mine cuvântul Domnului, zicând: 27 Fiul omului, iată casa lui Israel zice: Viziunea, ce acesta vede, este pentru zile multe, Şi el profeţeşte pentru timpuri depărtate. 28 Deaceea zi către ei: Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Nici un cuvânt al meu nu se va îndelungi, Ci cuvântul ce am zis, împlini-se-va, Zice Domnul, Dumnezeul.