1 Şi a fost către mine cuvântul Domnului, zicând: 2 Fiul omului, profeţeşte asupra profeţilor lui Israel, cari profeţesc, şi zi celor ce profeţesc numai din inima lor: Ascultaţi cuvântul Domnului! 3 Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Vai de profeţii nebuni, Cari umblă după duhul lor, şi n’au văzut nimic! 4 Israele, profeţii tăi sunt ca vulpile în deşert. 5 Nu v’aţi suit pe spărturile zidurilor, Nici n’aţi ridicat ziduri în jurul casei lui Israel, Ca să poată sta la luptă în ziua Domnului. 6 Văzut-au viziuni deşerte şi ghicituri mincinoase; şi zic: „Domnul zice”; şi Domnul nu i-a trimis; Şi singuri au ajuns să creadă, Că cuvântul lor se va împlini. 7 Au doară nu viziuni deşerte aţi văzut, Şi nu ghicituri mincinoase aţi vorbit? Totuşi ziceţi: „Domnul a zis”, Iar eu nici decum n’am vorbit. 8 Deaceea aşa zice Domnul, Dumnezeul: Pentru că vorbiţi deşertăciuni, şi vedeţi minciuni, Deaceea iată, sunt împotriva voastră, Zice Domnul, Dumnezeul. 9 Şi mâna mea va fi asupra profeţilor, Cari văd deşertăciuni, şi ghicesc minciuni: Ei în adunarea poporului meu nu vor mai fi, Şi în cartea casei lui Israel nu se vor mai înscrie, Şi nici nu vor întra în pământul lui Israel; Şi veţi cunoaşte, că eu sunt Domnul, Dumnezeul. 10 Pentru că, da, pentru că au amăgit pre poporul meu, Zicând: Pace; şi pacea nu era; Şi unul a zidit un zid; Şi iată, alţii l-au tâncuit cu albeală. 11 Spune celor ce l-au tâncuit cu albeală, că va cădea, Fi-va o ploaie revărsătoare, Şi voi, pietrilor de grindină, veţi cădea, Şi un vânt cu vifor va năvăli. 12 Iată, după ce zidul va fi căzut, au nu vi-se va zice: Unde este albeala, cu care l-aţi tâncuit? 13 Deaceea aşa zice Domnul, Dumnezeul: Repezi-voiu în mânia mea un vânt cu vifor: Şi în furia mea va fi o ploaie revărsătoare, Şi în aprinderea mea cădea-vor pietri de grindină, ca să-l umicească. 14 Şi voiu surpa zidul, Pre care cu albeală l-aţi tâncuit; Îl voiu arunca la pământ, Şi se vor descoperi temeliile lui; Va cădea, şi voi veţi fi nimiciţi supt dânsul; Şi veţi cunoaşte, că eu sunt Domnul.
15 Aşa voiu împlini mânia mea asupra zidului, Şi asupra celor ce cu albeală l-au tâncuit; Şi vă voiu zice: Zidul nu mai este, nici cei ce l-au tâncuit! 16 Adecă, profeţii lui Israel, cari profeţesc pentru Ierusalim, Şi cei ce văd viziuni de pace pentru dânsul, Şi pacea nu este, zice Domnul, Dumnezeul. 17 Şi tu, fiul omului, Îndreaptă-ţi faţa spre fiicele poporului tău, Cari profeţesc din inima lor; 18 Profeţeşte împotriva lor, şi zi: Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Vai de aceia ce cos perine pentru coatele mânilor, Şi fac legături pentru capetele de toată mărimea, ca să vâneze suflete! Au doar sufletele poporului meu veţi vâna, Şi sufletele voastre veţi păstra în vieaţă? 19 Căci mă pângăriţi la poporul meu, Pentru mâni pline de orz şi bucate de pâne, Zicând, că vor muri aceia, cari nu vor muri, Şi că vor trăi suflete, cari nu vor trăi, Spunând minciuni poporului meu, ce ascultă minciunile voastre. 20 Deaceea aşa zice Domnul, Dumnezeul: Iată, eu sunt asupra perinelor voastre, Cu cari vânaţi sufletele, ca pe paseri; Şi le voiu rupe din braţele voastre, Şi voiu lăsa sufletele să fugă, Sufletele pre care voi le vânaţi, ca pre paseri. 21 Voiu rupe legăturile voastre, Şi voiu scăpa poporul meu din mânile voastre. Şi nu vor mai fi în mânile voastre spre vânzare; Şi veţi cunoaşte, că eu sunt Domnul. 22 Pentru că cu minciuni aţi întristat sufletul celui drept, Pre care eu nici odată nu l-am întristat; Şi aţi întărit mânile celui nelegiuit, Aşa că nu s’a mai întors dela calea sa cea rea, Făgăduindu-i vieaţă: 23 Deaceea nu veţi mai vedea deşertăciune, şi nu veţi mai ghici ghicituri; Căci voiu scăpa pre poporul meu din mânile voastre; Şi veţi cunoaşte, că eu sunt Domnul.