1 Atuncia venit-au la mine unii din bătrânii lui Israel, şi au şezut înnaintea mea. 2 Şi a fost către mine cuvântul Domnului, zicând: 3 Fiul omului, bărbaţii aceştia ridicatu-şi-au idolii în inimile lor, şi pusu-şi-au înaintea lor piatra de poticnire a nedreptăţii lor; şi lăsa-mă-voiu să fiu întrebat de dânşii? 4 Deaceea vorbeşte către ei, şi zi-le: Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Tot omul din casa lui Israel, care îşi va ridica idoli în inima sa şi-şi va pune piatră de poticnire a nedreptăţii sale înnaintea feţei sale, şi va veni la profetul, eu Domnul răspunde-voiu aceluia după fărădelegea sa şi după mulţimea idolilor săi; 5 Ca să prind casa lui Israel prin însăşi inima lor; căci toţi s’au înstrăinat dela mine prin idolii lor.
6 Deaceea zi casei lui Israel: Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Căiţi-vă, şi întoarceţi-vă dela idolii voştri, şi întoarceţi-vă feţele voastre dela toate urîciunile voastre. 7 Căci la tot omul din casa lui Israel, şi dintre străinii ce locuesc în Israel, care se va depărta dela mine, şi-şi va ridica idoli în inima sa, şi-şi va pune piatra de poticnire a nedreptăţii sale înnaintea feţei sale, şi va veni la profet, ca să-l întrebe de mine; eu, Domnul, singur îi voiu răspunde pentru mine. 8 Şi voiu îndrepta faţa mea împotriva omului aceluia, şi-l voiu face spre semn şi spre proverb, şi-l voiu stârpi din poporul meu; şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul.
9 Şi de se va amăgi profetul, vorbind vr’un cuvânt, eu, Domnul, amăgit-am pre profetul acela: şi voiu întinde măna mea asupră-i, şi-l voiu nimici din poporul meu Israel. 10 Şi vor primi pedeapsa fărădelegii lor; pedeapsa profetului va fi ca şi pedeapsa celui ce-l întreabă; 11 Pentru ca casa lui Israel să nu se mai abată dela mine, şi să nu se mai pângărească în toate fărădelegile lor; ci să-mi fie popor, şi eu să le fiu Dumnezeu, zice Domnul, Dumnezeul.
12 Şi a mai fost către mine cuvântul Domnului, zicând: 13 Fiul omului, când o ţară îmi va păcătui, făptuind fărădelege; şi-mi voiu întinde mâna asupră-i, şi voiu sfărâma toiagul pânii ei, trimiţând asupră-i foametea, şi stârpind şi om şi animal din ea: 14 Atuncia de ar fi aceşti trei bărbaţi, Noe, Daniel şi Iov în ea, aceştia şi-ar mântui numai sufletele lor prin dreptatea lor, zice Domnul, Dumnezeul.
15 De voiu face să treacă prin ţară fiare rele, ca să o despoaie de popor, şi să ajungă pustiu, încât nimenea să nu poată trece prin ea de fiare, 16 De ar fi aceşti trei bărbaţi în ea, viu sunt, zice Domnul, Dumnezeul, ei nici pre fii nici pre fete n’ar mântui; ci numai pre dânşii s’ar mântui, dar ţara se va pustii.
17 Sau de voiu aduce sabia asupra ţării aceleia, şi voiu zice să treacă sabia prin ţară, şi voiu stârpi din ea om şi vită; 18 De ar fi aceşti trei bărbaţi în ea, viu sunt zice Domnul, Dumnezeul, ei nici pe fii nici pe fete n’ar mântui; ci numai pre dânşii s’ar mântui.
19 Sau de voiu trimite ciumă asupra ţării aceleia, şi voiu vărsa asupră-i mânia mea cu sânge, ca să stârpesc din ea om şi vite; 20 De ar fi în ea Noe, Daniel şi Iov, viu sunt zice Domnul, Dumnezeul, ei nici pre fii nici pre fete n’ar mântui; ci numai pre dânşii singuri s’ar mântui prin dreptatea lor.
21 Căci aşa zice Domnul, Dumnezeul: Cu atâta mai mult, când voiu trimite asupra Ierusalimului cele patru judecăţi cumplite ale mele: sabia, foametea, fiare rele, şi ciuma, ca să stârpesc din el om şi vită! 22 Dar iată, va rămânea în el o rămăşiţă, care se va scoate: fii şi fete; Iată, aceştia vor ieşi la voi, şi veţi vedea urmările lor şi faptele lor; şi vă veţi mângăia pentru toate relele, ce le-am adus asupra Ierusalimului, pentru toate câte am adus asupră-i. 23 Şi aceştia vă vor mângăia, când veţi vedea urmările lor şi faptele lor; şi veţi cunoaşte, că eu n’am făcut fără cuvânt toate câte i-am făcut, zice Domnul, Dumnezeul.