1 Fost-a către mine cuvântul Domnului, zicând: 2 Fiul omului, ce preţ are lemnul de vie mai mult decât alt lemn? Viţele de vie mai mult decât acelea ce sunt între lemnele pădurii? 3 Au lua-se-va din el lemn, bun de lucru? Au lua-se-va din el un cârlig, ca să fie de aninat în el vr’o unealtă? 4 Iată, el se dă focului, să-i fie de mâncare: Focul mănâncă amândouă capetele lui, Şi mijlocul lui se pârleşte; Au este acesta de vre-un folos? 5 Iată când era întreg, nu era bun de lucru, Cu cât mai puţin va mai fi bun de lucru, Când focul l-a mâncat, şi s’a pârlit! 6 Deaceea aşa zice Domnul, Dumnezeul: Cum este lemnul viei între lemnele pădurii, Pre care l-am dat de mâncare focului, Aşa face-voiu locuitorilor Ierusalimului: 7 Voiu îndrepta faţa mea asupră-le; De vor scăpa dintr’un foc, Un alt foc îi vâ mânca; Şi, când voiu îndrepta faţa mea asupră-le, Veţi cunoaşte, că eu sunt Domnul. 8 Şi voiu preface ţara într’un deşert; Căci au făptuit fărădelege, zice Domnul, Dumnezeul.