1 Fost-a către mine cuvântul Domnului, zicând: 2 Fiul omului, fă pre Ierusalim să cunoască urîciunile sale, şi zi: 3 Aşa zice Domnul, Dumnezeul, către Ierusalim: Obârşia ta şi naşterea ta trage-se din pământul Chanaanului; Părintele tău fost-a Amoreu, şi mumă-ta Heteiă. 4 Şi la naşterea ta, În ziua, în care te-ai născut, buricul tău nu s’a tăiat, Şi în apă nu te-ai scăldat spre curăţire; Cu sare nu te-ai sărat; şi în scutece nu te-ai înfăşat. 5 Nici un ochiu nu s’a îndurat de tine, să-ţi facă ceva din acestea, Din milă către tine; Ci aruncată a-i fost pe câmp, de scârbă către tine, În ziua în care te-ai născut. 6 Atuncia trecut-am pe lângă tine, şi văzutu-te-am tăvălită în sângele tău, Şi zisu-ţi-am, fiind tu încă în sângele tău: Trăeşte! Da, zisu-ţi-am, fiind tu încă în sângele tău: Trăeşte! 7 Făcutu-te-am spre mii de mii, ca pre iarba câmpului; Şi ai crescut, te-ai mărit. Şi ai ajuns la culmea frumuseţei; Ridicatu-ţi-s’au ţâţele, şi perii ţi-au crescut; Dar erai goală şi fără vestminte, 8 Atuncia trecut-am pe lângă tine, şi te-am văzut, Iată, vârsta ta era vârsta iubirii; Şi întinzându-mi poalele asupră-ţi, acoperit-am goliciunea ta, Şi juratu-m’am ţie, şi am întrat în legământ cu tine, Zice Domnul, Dumnezeul; şi ajuns-ai a mea. 9 Şi te-am scăldat în apă, Am spălat sângele tău depe tine, Şi te-am uns cu oleiu; 10 Şi te-am îmbrăcat cu vestminte împestriţite, Te-am încălţat cu şandali de piele de viţel de mare, Te-am încins cu in subţire, Te-am îmbrăcat cu mătasă; 11 Şi te-am împodobit cu scule, Pus’am braţele pe mânile tale, Şi salbă pe grumazul tău, 12 Pus-am inel în nara ta, Şi cercei în urechile tale, Şi cunună frumoasă pe capul tău. 13 Aşa ai fost împodobită cu aur şi argint; Şi vestmintele tale erau de in subţire, de mătasă, şi vestminte împestriţite. Mâncat-ai floarea făinei, miere şi oleiu; Şi făcutu-te-ai frumoasă foarte, foarte, Şi ai ajuns a fi doamnă. 14 Şi numele tău străbătut-a între popoare pentru frumuseţa ta; Căci erai desăvârşită în podoabele, Ce le-am pus pe tine, zice Domnul, Dumnezeul. 15 Dar tu încrezutu-te-ai în frumuseţea ta, Şi desfrânat-ai din cauza renumelui tău, Şi răvărsat-ai desfrânările tale la tot trecătorul, făcându-te a lui. 16 Şi ai luat din vestmintele tale, Şi ţi-ai făcut înălţimi împestriţite, Şi ai desfrânat pe dânsele, Aşa cum niciodată nu s’a văzut, nici se va vedea 17 Şi ai luat sculele tale cele măreţe, Făcute din aurul şi argintul meu, ce eu ţi-am dat, Şi ai făcut chipuri de bărbat, Şi ai desfrânat cu dânsele; 18 Şi ai luat vestmintele tale cele pestriţe, şi acoperitu-le-ai cu ele; Şi pusu-le-ai înainte oleiul meu, tămâia mea. 19 Şi pânea mea, ce eu ţi-am dat-o, Floarea făinei, oleiul şi mierea, cu care te-am hrănit. Pe acestea pusu-le-ai înaintea lor spre miros plăcut: Aşa s’a întâmplat, zice Domnul, Dumnezeul. 20 Şi luat-ai pre fiii tăi şi pre fiicele tale, Pre care mi i-ai născut, Şi i-ai sacrificat lor spre mâncare, Au doară prea puţin lucru era desfrânarea ta, 21 De ai junghiat şi pre fiii mei, şi i-ai dat, Ca să-i treci prin foc pentru dânsele? 22 Şi în toate urâciunile tale şi desfrânările tale Nu ţi-ai adus aminte de zilele tânăreţelor tale, Când erai goală şi fără vestminte, tăvălindu-te în sângele tău. 23 Şi după toată răutatea ta, (Vai, vai de tine! zice Domnul, Dumnezeul,) 24 Ziditu-ţi-ai movili, Şi făcutu-ţi-ai înălţimi în toate uliţele; 25 În capătul a tot drumul ziditu-ţi-ai înălţimi, Şi făcut-ai scârboasă frumuseţa ta, Şi crăcitu-ţi-ai picioarele la tot trecătorul, Îmmulţind desfrânările tale. 26 Şi ai desfrânat cu Egiptenii, vecinii tăi, Cei mari la corp; Mult desfrânat-ai, ca să mă mânii. 27 Deaceea, iată, întins-am mâna mea spre tine, Şi împuţinatu-ţi-am hrana cea hotărîtă, Şi te-am lăsat în voia celor ce te urau, Fiicelor Filistenilor, care se ruşinau de calea ta cea desfrânată. 28 Ai desfrânat şi cu Asirienii; Căci eşti nesăţioasă; Da, desfrânat-ai cu ei. Şi tot nu te-ai săturat. 29 Şi ai îmmulţit desfrânarea ta În pământul Canaanului până la Chaldea; Şi nici cu aceasta nu te-ai săturat. 30 Cât este de desfrânată inima ta, zice Domnul, Dumnezeul, De faci toate acestea! Lucruri, ca ale celei mai neruşinate curve! 31 Căci ziditu-ţi-ai movili la capătul a tot drumul, Şi făcutu-ţi-ai înălţimi în toată uliţa; Dar nici ca o curvă n’ai fost; căci ai despreţuit plata; 32 Ci ai fost ca o femeie adulteră, Ce primeşte pre străini în locul bărbatului ei. 33 Tutulor meretricelor se dă plată, Dar tu dat-ai plată tutulor iubiţilor tăi, Şi dăruitu-i-ai, ca să între la tine din toate părţile, Să desfrâneze cu tine. 34 Aşa desfrânarea ta a fost altfel decât la alte femei: Căci după tine nimenea nu s’a luat să desfrâneze; Ci tu datu-le-ai plată, şi ei plată nu ţi-au dat; Deci fost-a cu tine cu totul altfel. 35 Deaceea ascultă, curvă, cuvântul Domnului; 36 Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Fiindcă cazanul tău s’a revărsat, Şi goliciunea ta s’a descoperit în desfrânările tale cu iubiţii tăi, Şi cu toţi idolii tăi cei scârboşi, Şi în sângele fiilor tăi, ce datu-i-ai lor; 37 Deaceea, iată, voiu aduna pre toţi iubiţii tăi. Cu cari te-ai desmerdat, Şi pre toţi, câţi i-ai iubit, Împreună cu toţi aceia, pe cari i-ai urît; Îi voiu aduna împotrivă-ţi din toate părţile, Voiu descoperi goliciunea ta înaintea lor, Şi vor vedea toată goliciunea ta. 38 Şi te voiu judeca După judecăţile adulterelor şi ale acelora ce varsă sânge; Şi voiu aduce asupră-ţi sângele mâniei şi al geloziei! 39 Şi te voiu da în mânile lor: Vor dărâma movilele tale, Şi vor nimici înălţimile tale; De vestmintele tale te vor desbrăca, şi-ţi vor lua sculele tale cele măreţe, Şi te vor lăsa goală şi fără vestminte. 40 Şi vor aduce asupră-ţi mulţimea, Care cu pietrii te va ucide, Şi te vor străpunge cu săbiile lor. 41 Cu foc vor arde casele tale, Şi vor îndeplini asupră-ţi aceste judecăţi înaintea multor femei; Aşa te voiu face să încetezi de a fi curvă, Şi plată nu vei mai da. 42 Şi aşa voiu pune capăt mâniei mele asupră-ţi, Şi gelozia mea se va depărta dela tine; Şi mă voiu linişti, şi nu mă voiu mai mânia. 43 Pentru că nu ţi-ai adus aminte de zilele tânăreţelor tale, Ci te-ai înfuriat asupră-mi în toate aceste lucruri, Deaceea, iată, şi eu voiu răsplăti urmările tale asupra capului tău. Zice Domnul, Dumnezeul; Şi nu vei mai face după desfrânarea aceasta în toate urîciunile tale. 44 Iată, tot omul, care se serveşte de proverbe, face-va acest proverb asupră-ţi, Zicând: „Cum este muma, aşa şi fata ei.” 45 Tu eşti fata mumei tale, Care s’a desgustat de bărbatul ei şi de copiii săi; Şi eşti sora surorilor tale, Care s’au desgustat de bărbaţii lor şi de copiii lor; Muma ta a fost Heteiă, şi părintele tău Amoreu. 46 Soră-ta cea mare este Samaria, Ea şi fetele ei ce locuesc la stânga ta; Şi soră-ta cea mai tânără, ce locueşte la dreapta ta, Este Sodoma şi fetele ei. 47 Dar tu n’ai umblat numai în căile lor, Şi n’ai făcut după urîciunile lor: Ci, ca şi cum ar fi fost acestea lucruri prea mici, Făcutu-te-ai mai stricată decât dânsele în toate căile tale. 48 Viu sunt, zice Domnul, Dumnezeul: Soră-ta, Sodoma, n’a făcut, nici ea şi nici fetele ei, Cum ai făcut tu şi fetele tale. 49 Iată, aceasta a fost fărădelegea surorii tale, Sodoma: Îngâmfarea, îndestularea de pâne şi lipsă de grijă Aveau ea şi fetele ei; Dar pe cel sărac şi pe cel neavut nu-l ajutau: 50 Ci se îngâmfau, şi făceau urîciuni înaintea mea; Şi acestea văzându-le eu, le-am depărtat. 51 Aşa şi Samaria n’a păcătuit nici cu jumătate din păcatele tale; Ci tu făcut-ai mai multe urîciuni decât aceea; Şi aşa ai îndreptăţit pe surorile tale prin toate uriciunile câte le-ai făcut. 52 Deci poartă ruşinea pre care ai împutat-o surorilor tale, Pentru păcatele tale, cu care te-ai făcut mai urîtă decât dânsele: Decât tine ele mai drepte sunt. Deci ruşinează-te şi tu, şi poartă ruşinea ta; Căci ai îndreptăţit pe surorile tale. 53 Şi voiu întoarce pe prinşii lor, Pe prinşii Sodomei şi ai fetelor sale, Şi pe prinşii Samariei şi ai fetelor ei; Şi cu ei întoarce-voiu şi pe prinşii închisorii tale, Ca să porţi ruşinea ta. 54 Ca să te ruşinezi pentru toate câte ai făcut, Şi să le fii de mângăiere. 55 Când soră-ta Sodoma şi fetele ei se vor întoarce în starea lor de mai nainte, Şi Samaria şi fetele ei se vor întoarce în starea lor de mai nainte; Atuncia tu şi fetele tale vă veţi întoarce în starea voastră de mai nainte. 56 Deşi în gura ta nu s’a auzit de soră-ta Sodoma În zilele îngâmfării taâle, 57 Mai nainte de ce s’a văzut răutatea ta: Cum se vădise, când te-au ocărît fetele Siriei, Şi toate cele ce o înconjoară, fetele Filistenilor, Care te uresc din toate părţile. 58 Aşa ai purtat pedeapsa desfrânării tale Şi a urîciunilor tale, zice Domnul. 59 Căci aşa zice Domnul, Dumnezeul: După ce îţi voiu fi făcut, cum ai făcut tu, Care ai despreţuit jurământul, călcând legămăntul, 60 Îmi voiu aduce aminte de legământul meu cu tine, Ce l-am încheiat în zilele tânăreţelor tale; Şi voiu întări cu tine un legământ de veci. 61 Şi atuncia îţi vei aduce aminte de urmările tale, şi te vei ruşina, Când vei primi la tine pe surorile tale, pe cele mai mari şi pe cele mai mici; Şi ţi le voiu da de fiice, Dar nu după legământul, ce făcuşi odată cu ele. 62 Şi voiu întări legământul meu cu tine, Şi vei cunoaşte, că eu sunt Domnul; 63 Ca să-ţi aduci aminte, şi să te ruşinezi, Şi să nu-ţi mai deschizi gura de ruşine, Când îţi voiu ierta toate câte ai făcut, Zice Domnul, Dumnezeul.