1 Fost-a către mine cuvântul Domnului, zicând: 2 Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa spre Ierusalim, Şi picură-ţi cuvântul spre locurile cele sfinte, Şi profeţeşte asupra pământului lui Israel. 3 Zi pământului lui Israel: Aşa zice Domnul, Dumnezeul; Iată, eu sunt împotrivă-ţi, Şi voiu scoate sabia mea din teaca ei, Şi voiu stârpi din tine şi pe cel drept şi pe cel nelegiuit. 4 Fiindcă voiesc să stârpesc din tine şi pe cel drept şi pe cel nelegiuit, Deaceea sabia mea va fi scoasă din teaca ei Împotrivă a toată carnea dela mează-zi şi până la mează-noapte. 5 Şi va cunoaşte toată carnea, Că eu, Domnul, am scos sabia mea din teaca ei; Ea nu se va mai întoarce într’însa. 6 Deaceea tu, fiul omului, Suspină până se vor sparge rărunchii în tine; Suspină cu amar înaintea lor. 7 Şi când îţi vor zice: „De ce suspini tu?” Vei răspunde: „Pentru ştirea; căci vine, Şi toată inima se va topi, toate mânile se vor muia, Toate spiritele se vor întuneca, şi toate genunchile vor ajunge ca apă; Iată, vine, şi se face! zice Domnul, Dumnezeul.” 8 Şi a fost către mine cuvântul Domnului, zicând: 9 Fiul omului, profeţeşte şi zi: Aşa zice Domnul; Zi: Sabia, sabia se ascute şi se oţeleşte; 10 Se ascute spre junghiere. Se oţeleşte, ca să lucească; Un gemet ce scânteiază, Un biciu cu văitare, ce despreţuieşte tot lemnul! 11 Şi Domnul a dat-o să se oţelească, ca să se ia în mână; Ascuţitu-s’a şi oţelitu-s’a sabia aceasta, Pentru a o pune în mâna celui ce va ucide. 12 Strigă, şi vaită-te, fiul omului! Căci asupra poporului meu este ea, Asupra tutulor mai marilor lui Israel; Groazele săbiei acesteia cuprinde-vor pe poporul meu, Deaceea bate-te preste şolduri. 13 Căci spre cercare se trimite; Şi ce, dacă sceptrul, cel atot-despreţuitor, Va pieri, zice Domnul, Dumnezeul? 14 Deaceea tu, fiul omului, profeţeşte, Şi loveşte cu o mână în cealaltă, Şi îndoeşte sabia, şi întreieşte sabia celor ucişi; Aceasta-i sabia ucisului celui mare, Care va străbate până în măruntaele lor. 15 Pus-am sfâşiere de sabie în toate porţile lor, Ca să se topească toată inima, şi să se prăpădească mulţi; Vai, făcutu-s’a să fulgere, Ascuţitu-s’a pentru ucidere, 16 Întăreşte-te sabie! Loveşte în dreapta, în stânga, Oriunde se va îndrepta ascuţişul tău. 17 Şi eu voiu lovi cu o mână în cealaltă, Şi-mi voiu săvârşi mânia mea; Eu, Domnul am vorbit. 18 Şi a fost către mine cuvântul Domnului, zicând: 19 Şi tu, fiul omului, fă-ţi două căi, Prin care să străbată sabia regelui Babilonului; Amândouă căile să plece din o ţară, Şi fă-ţi un semn; Fă-l la întrarea căiei către cetate. 20 Fă-ţi o cale, prin care să vină sabia la Rabba a fiilor lui Ammon, Şi alta în Iuda asupra Ierusalimului celui întărit. 21 Căci regele Babilonului stă la răspântia căilor, La capătul amânduror căilor ca să-i dea cu bobii; El scutură săgeţile, Întreabă pe terafimi, Şi caută ficatul. 22 La dreaptă-i stă sorţul pentru Ierusalim, ca să îndrepteze asupră-i berbecii, Să îmbărbăteze la ucidere, Să ridice strigătul de alarmă, Să îndrepteze berbecii asupra porţilor, Să ridice valuri, şi să zidească întăriri. 23 Dar aceasta fi-va o vrăjitorie deşeartă în ochii Acelora, care au jurat jurăminte mincinoase; Dar el le va aduce aminte de necredincioşia lor. Ca să fie prinşi. 24 Deaceea aşa zice Domnul, Dumnezeul: Pentru că v’a amintit necredincioşia voastră, Descoperind fărădelegile voastre, De s’au vădit păcatele voastre în toate faptele voastre; Pentru că v’a adus aminte, zic, Fi-veţi prinşi cu mâna. 25 Şi tu, domn fărădelege şi nelegiuit al lui Israel, a căraia zi a sosit, Fiind că fărădelegea ta ajuns-a la culmea ei, 26 Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Să i-se scoată diadema, şi să i-se ia coroana! Aceasta nu va mai fi, cum a fost; Înalţă pre cel umilit, şi umileşte pre cel înălţat: 27 O voiu răsturna, o voiu răsturna, o voiu răsturna, Şi nu va mai sta, până ce nu va veni acela a căruia este dreptul; Şi acestuia o voiu da. 28 Şi tu, fiul omului, profeţeşte, şi zi: Aşa zice Domnul, Dumnezeul, de fiii lui Ammon, Şi de batjocura lor; da, zi: Sabia, sabia este scoasă, Oţelită pentru sfâşiere, Ca să nimicească, fulgerând. 29 Pe când ei văd pentru tine vrăjitorii deşerte, Pe când ei dau în ştire pentru tine ghicitorii mincinoase, Ieşi, sabie, de te pune pe grumazul celor ucişi, Acelor fărădelege, cărora le-a venit ziua; Căci fărădelegea lor a ajuns la culme. 30 Oare voiu întoarce-o în teaca ei? Te voiu judeca în locul, unde ai fost făcut, În pământul obârşiei tale; 31 Şi voiu vărsa asupră-ţi mânia mea; Voiu sufla asupră-ţi focul aprinderii mele, Şi te voiu da în mâni de oameni înfuriaţi, maestrii în stricăciune. 32 Vei ajunge de hrană focului; Sângele tău se va vărsa pe pământ, Şi nu-şi vor mai aduce aminte de tine; Căci eu, Domnul am vorbit.