1 În anul al şeaptelea, în luna a cincea, la zece a lunei venit-au bătrânii lui Israel, ca să întrebe pe Domnul, şi au şezut înaintea mea. 2 Şi a fost către mine cuvântul Domnului, zicând: 3 Fiul omului, vorbeşte bătrânilor lui Israel, şi zi-le: Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Au doară venit-aţi să mă întrebaţi? Viu sunt, zice Domnul, Dumnezeul, nu voiu fi întrebat de voi. 4 Să nu te judeci cu ei? fiul omului, să nu te judeci? Fă-i să ştie urîciunile părinţilor lor; 5 Şi zi-le: Aşa zice Domnul, Dumnezeul: În ziua, în care am ales pe Israel, Şi am ridicat mâna mea spre seminţia casei lui Iacob, Şi m’am făcut lor cunoscut în pământul Egiptului, Când am ridicat mâna mea spre dânşii, zicând: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; 6 În ziua aceea înălţat-am mâna mea spre dânşii, Că-i voiu scoate din pământul Egiptului La un pământ, pe care l-am descoperit pentru ei, Un pământ, în care curge miere şi lapte, Cel mai frumos din toate pământurile: 7 Atuncia zis-am către ei: Să lepădaţi fiecare urîciunile ochilor voştri, Şi să nu vă spurcaţi cu idolii Egiptului; Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 8 Dar ei s’au răsculat asupră-mi, Şi n’au voit să mă asculte; Nici unul n’a lepădat urîciunile ochilor săi, Şi n’a părăsit idolii Egiptului. Atuncia zisu-mi-am: Vărsa-voiu furia mea asupra lor, Să împlinesc mânia mea asupra lor, În pământul Egiptului. 9 Decât pentru numele meu, Ca să nu se pângărească înaintea popoarelor, Între care ei se aflau, Şi înaintea cărora m’am făcut lor cunoscut, Lucrat-am, scoţându-i din pământul Egiptului. 10 I-am scos din pământul Egiptului, Şi i-am adus în pustii, 11 Datu-le-am aşezămintele mele, Şi făcutu-le-am cunoscute judecăţile mele, Pre care de le va face omul, va trăi prin ele; 12 Şi datu-le-am încă şi sărbătorile mele, Ca să fie spre semn între mine şi dânşii; Şi să cunoască că eu sunt Domnul, cel ce-i sfinţeşte. 13 Dar casa lui Israel sculatu-s’a în pustiu asupră-mi: În aşezămintele mele n’a umblat, Ci a despreţuit judecăţile mele, Pre care de le va face omul, va trăi prin ele; Şi sărbătorile mele le-au pângărit foarte; Atuncia zisu-mi-am: Vărsa-voiu mânia mea asupră-le în pustiu, ca să-i nimicesc. 14 Decât, lucrat-am pentru numele meu, Ca să nu se pângărească înaintea popoarelor, Înaintea cărora i-am scos. 15 Şi iată ridicat-am mâna mea asupra lor în pustiu, Jurându-mă că nu-i voiu aduce în pământul, pre care le-am fost dat, În care curge miere şi lapte, Cel mai frumos din toate pământurile; 16 Pentru că au despreţuit judecăţile mele, Şi n’au umblat în aşezămintele mele, şi au pângărit sărbătorile mele; Căci inimile lor umblau după idolii lor. 17 Totuşi ochiul meu cruţatu-i-a, ca să nu-i stric, Şi nu i-am nimicit în pustiu. 18 Ci zis-am fiilor lor în pustiu: Nu umblaţi în aşezămintele părinţilor voştri, Şi nu păziţi judecăţile lor, Şi nu vă spurcaţi cu idolii lor; 19 Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; În aşezămintele mele să umblaţi, şi judecăţile mele să păziţi, Şi să le faceţi: 20 Şi sfinţiţi sărbătorile mele, Şi ele să fie între mine şi voi spre semn, Şi să cunoaşteţi, că eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. 21 Dar şi fiii s’au sculat asupră-mi; N’au umblat în aşezămintele mele, Şi n’au căutat să facă judecăţile mele, Pre care de le va face omul, va trăi prin ele; Ci au pângărit sărbătorile mele; Atuncia zisu-mi-am: Vărsa-voiu furia mea asupra lor, Să împlinesc mânia mea asupra lor în pustiu. 22 Totuşi oprit-am mâna mea, Şi lucrat-am pentru numele meu, Ca să nu se pângărească înaintea popoarelor, Înaintea cărora i-am scos. 23 Ridicat-am asupra lor iarăşi mâna mea în pustiu. Ca să-i împrăştii printre popoare, Şi să-i risipesc prin ţări; 24 Pentru că judecăţile mele n’au făcut, Ci au despreţuit aşezămintele mele, Au pângărit sărbătorile mele, Şi ochii lor au fost după idolii părinţilor lor. 25 Deaceea datu-le-am şi eu aşezăminte, ce nu erau bune, Şi judecăţi hrin care nu putură trăi. 26 Şi i-am lăsat să se spurce cu însăşi darurile lor, Trecând ei prin foc pre toţi întâiu născuţii lor; Ca eu să-i pustiesc, Ca să cunoască, că eu sunt Domnul. 27 Deaceea fiul omului, vorbeşte casei lui Israel, şi zi-le: Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Şi părinţii voştri în aceasta m’au batjocurit: Făcând şi aceasta fărădelege împotriva mea, 28 Că, după ce dusu-i-am în pâmântul, Pentru care ridicat-am mâna, jurând că-l voiu da lor; Ei au căutat la toată înălţimea şi la tot arborele tufos; Acolo au jertfit jertfele lor, Acolo au pus darurile lor aducătoare de mânie, Acolo au pus mirosurile lor cele plăcute, Acolo au vărsat libaţiunile lor. 29 Deci zis-am către ei; Ce înseamnă înălţimea la care mergeţi? Şi numele ei a rămas Bama (înălţime) până astăzi.
30 Deaceea zi casei lui Israel: Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Cum! vă spurcaţi în căile părinţilor voştri, Şi desfrânaţi după urîciunile lor, 31 Şi vă spurcaţi cu toţi idolii voştri până astăzi, Aducând darurile voastre, Şi trecând pe fiii voştri prin foc: Şi eu să mai fiu întrebat de voi, casă a lui Israel! Viu sunt, zise Domnul, Dumnezeul, nu voiu mai fi întrebat de voi. 32 Şi ce va vine în gând, Că ziceţi: Voim a fi ca popoarele, Ca neamurile ţărilor, servind lemnelor şi pietrilor; Nu se va face. 33 Viu sunt, zice Domnul Dumnezeul, Cu mână puternică, şi cu braţ întins, Şi cu mânie revărsată, voiu domni preste voi; 34 Vă voiu scoate dintre popoare, Şi vă voiu aduna din ţarile, unde sunteţi împrăştiaţi, Cu mână puternică, cu braţ întins, Şi cu mânie revărsată, 35 Şi vă voiu duce în pustiul popoarelor, Şi acolo judecamă-voiu cu voi faţă în faţă. 36 Cum m’am judecat cu părinţii voştri în pustiul pământului Egiptului, Aşa mă voiu judeca cu voi, zice Domnul, Dumnezeul: 37 Şi vă voiu trece pe supt toeag, Şi vă voiu aduce în legăturile legământului. 38 Voiu deosebi dintre voi pe cei răsculători, Şi pe cei ce se abat dela mine; Pe aceştia îi voiu scoate din pământul, în care locuesc, Şi nu vor reîntra în pământul lui Israel; Şi veţi cunoaşte, că eu sunt Domnul. 39 Şi voi, casă a lui Israel, aşa zice Domnul, Dumnezeul: Mergeţi de serviţi fiecare pre idolii săi; Şi de acum înainte, de nu voiţi sa mă ascultaţi! Dar nu mai pângăriţi numele meu cel sfânt Cu darurile voastre şi cu idolii voştri. 40 Căci pe muntele meu cel sfânt, Pe muntele înălţimei lui Israel, zice Domnul, Dumnezeul, Acolo mă va servi toată casa lui Israel în ţară, Acolo mă voiu plăcea întru ei, Şi acolo voiu cere darurile voastre, Şi prinoasele darurilor voastre cu toate lucrurile cele sfinte ale voastre. 41 Plăcea-mă-voiu între voi, ca întru miroasele cele plăcute ale voastre, Când vă voiu scoate dintre popoarele, Şi vă voiu aduna din ţările, în care sunteţi împrăştiaţi; Şi mă voiu sfinţi în voi înaintea popoarelor, 42 Şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul, Când vă voiu aduce în pământul lui Israel, În pământul, pentru care am ridicat mâna mea, Jurându-mă, că-l voiu da părinţilor voştri. 43 Şi acolo vă veţi aduce aminte de urmările voastre, Şi de toate faptele cu care v’aţi spurcat; Şi vă veţi desgusta de voi înşi-vă Pentru toate relele, câte le-aţi făcut. 44 Şi veţi cunoaşte, că eu sunt Domnul, Când vă voiu face aceasta pentru numele meu, Nu după urmările voastre cele rele, nici după faptele voastre cele stricate, Casă a lui Israel, zice Domnul, Dumnezeul.
45 Şi a fost către mine cuvântul Domnului, zicând: 46 Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa spre mează-zi, Şi picură-ţi cuvântul spre mează-zi, Şi profeţeşte asupra pădurii din câmpul de mează-zi: 47 Şi zi pădurii de către mează-zi: Ascultă cuvântul Domnului! Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Iată, voiu aprinde foc în tine, Care va mistui în tine tot arborele verde, Şi tot arborele uscat; Flacăra arzătoare nu se va stinge; Ci toată faţa pământului dela mează-zi şi până la mează-noapte se va arde de ea. 48 Şi toată carnea va vedea, că eu, Domnul, am aprins-o; Nu se va stinge. 49 Atuncia zis-am: Vai, Doamne, Doamne! Ei îmi zic: Omul acesta au nu vorbeşte în parabole?