1 Fost-a către mine cuvântul Domnului, zicând: 2 Fiul omului, erau două femei, Fete ale aceleiaşi mume: 3 Şi s’au desfrânat în Egipt; Au desfrânat în tânăreţea lor: Acolo au fost strânse ţâţele lor, Şi acolo a fost atins sânul lor fecioresc. 4 Numele lor erau: a celei mai mari: Ahola, şi a surorei ei, Aholiba; Fost-au ale mele, şi au născut fii şi fiice. Şi numele lor: Ahola este Samaria, şi Aholiba Ierusalimul. 5 Şi Ahola a desfrânat, fiind a mea, Era nebună după iubiţii ei, după Asirieni, vecinii săi, 6 Cari erau îmbrăcaţi în vânăt, şi erau guvernatori şi diregători, Toţi tânări şi plăcuţi, călăreţi, călărind pe cai. 7 Şi a făcut desfrânările sale cu dânşii, Cari erau toţi cei mai aleşi ai Asirienilor: Şi cu toţi aceia, după care înebunia, Se spurca cu toţi idolii lor. 8 Nici n’a părăsit desfrânările sale din Egipt; Căci cu ea s’au culcat ei din tânăreţea ei, Şi-i atinseră sânul său cel fecioresc, Şi vărsau desfrânarea lor preste dânsa. 9 Deaceea am dat-o în mânile iubiţilor săi, În mânile Asirienilor, după care nebunia. 10 Aceştia desvălit-au goliciunea ei, Luat-au pe fiii săi şi pe fetele sale, şi pe dânsa o-au ucis cu sabie; Aşa rămas-a cu nume între femei; Căci făcut-au judecăţi asupră-i. 11 Şi când soră-sa Aholiba a văzut aceasta, Stricatu-s’a în nebunia ei şi mai mult decât ea, Şi în desfrânările ei mai mult decât soră-sa în desfrânările ei: 12 Nebunit-a după Asirieni vecinii săi, Guvernatori şi diregători, frumos îmbrăcaţi, Călăreţi, călărind pe cai, Toţi tânări plăcuţi. 13 Şi văzut-o-am spurcându-se, Amândouă un drum având. 14 Dar ea îmmulţia din ce în ce desfrânările ei; Căci cum vedea bărbaţi zugrăviţi pe pereţi, Chipuri de ale Chaldeilor, zugrăviţi cu roş, 15 Încinşi cu brâie preste coapsele lor, Purtând pe capetele lor cununi de felurite colori, Şi că toţi semănau a fi fruntaşi, după chipul Babilonenilor din Chaldea, pământul naşterii lor, 16 Îndată ce-i zăria cu ochii săi, ea se înnebunia după dânşii, Şi îndruma după ei trimişi în Chaldea. 17 Şi Babilonenii au venit la dânsa în patul de iubire, Şi au spurcat-o cu desfrânările lor, Şi ea se spurca cu ei; şi după aceea sufletul ei se înstrăină de dânşii. 18 Când a dat pe faţă desfrânările ei, şi a desvelit goliciunea ei, Atuncia sufletul meu s’a înstrăinat de ea. Cum se înstrăinase sufletul meu de soră-sa. 19 Totuşi ea a îmmulţit desfrânările ei, Amintindu-şi de zilele tânăreţii ei, Când făcea desfrânare în pământul Egiptului. 20 Căci ea tot înnebunia după iubiţii ei, După cei cu vână, ca vâna de măgar, Şi cu curgerea, ca curgerea de armăsar. 21 Aşa adusu-ţi-ai aminte fără încetare de desfrânările tânăreţii tale, Când se atingeau Egiptenii de sânul tău, Pentru ţâţele tale fecioreşti.
22 Deaceea, Aholibo, aşa zice Domnul, Dumnezeul: Iată, voiu scula asupră-ţi pe iubiţii tăi, De care s’a înstrăinat sufletul tău, Şi-i voiu aduce asupră-ţi din toate părţile: 23 Pe Babiloneni, şi pe toţi Chaldeii, Pekodul, Şoa şi Koa, şi pe toţi Asirienii cu dânşii, Toţi tânări plăcuţi, Guvernatori şi diregători, fruntaşi şi mai mari, Toţi călăreţi pe cai. 24 Şi vor veni asupră-ţi cu cară, căruţe şi roţi, Şi cu mulţime de popor; Cari vor rândui asupră-ţi scuturi, paveze şi coifuri; Şi da-le-voiu judecata. Şi te vor judeca, după legile lor. 25 Şi voiu întoarce gelozia mea împotrivă-ţi, Şi se vor purta cu tine în furie; Îţi vor tăia nasul şi urechile; Şi ce va rămânea din tine va cădea de sabie; Ei vor lua pe fiii tăi şi pe fiicele tale; Şi ce va rămânea din tine se va mistui în foc. 26 Te vor desbrăca şi de vestmintele tale, Şi-ţi vor lua sculele tale cele de preţ. 27 Aşa voiu face să înceteze din tine desfrânarea ta, Şi desfrâul tău adus din pământul Egiptului; Şi nu-ţi vei mai aduce aminte de Egipt. 28 Căci aşa zice Domnul, Dumnezeul; Iată, te voiu da în mânile acelora, pe care tu îi urăşti, În mâna acelora, de care s’a înstrăinat sufletul tău; 29 Şi se vor purta cu tine cu ură: Vor lua tot câştigul tău, Te vor lăsa goală şi fără vestminte, Şi se va desveli goliciunea ruşinei tale. Desfrânarea ta şi desfrâul tău. 30 Acestea-ţi voiu face, Pentru că ai desfrânat după popoare, Cu care te-ai spurcat cu idolii lor. 31 Fiindcă ai umblat în urmele surorei tale, Deaceea voiu pune în mâna ta cupa ei. 32 Aşa zice Domnul, Dumnezeul! Cupa surorei tale vei bea, cupa adâncă şi largă, Ca să cuprindă multe; Şi vei fi de râs şi de batjocură; 33 Umplea-te-vei de îmbătare şi de întristare, Bând din această cupă de groază şi uimire, Din cupa surorei tale, Samaria. 34 Da, vei bea din ea, o vei suge, Vei roade hârburile ei, Şi-ţi vei rupe ţâţele; Căci eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeul, 35 Deaceea aşa zice Domnul, Dumnezeul: Pentru că m-ai uitat, şi m-ai aruncat la dosu-ţi, Deaceea poartă şi tu pedeapsa desfrânării tale şi a desfrâurilor tale, 36 Şi zisu-mi-a Domnul: Fiul omului, au nu te vei judeca cu Ahola şi Aholiba? Deci fă-le să ştie urîciunile lor: 37 Căci au făcut adulter, şi este sânge pe mânile lor, Au făcut adulter cu idolii lor, Şi pe fiii lor, pe care ele mi i-au născut, Trecutu-i-au lor prin foc, spre mâncare. 38 Făcuta-mi-au încă şi aceasta: În aceeaşi zi spurcat-au şi templul meu, Şi au pângărit sărbătorile mele, 39 Căci, când au junghiat pe fiii lor, idolilor lor, Atuncia în aceeaşi zi întrară în templul meu, ca să-l pângărească; Iată, aşa făceau în casa mea. 40 Da, trimis-au chiar bărbaţi, care veniră de departe, Către cei după care îndrumară trimişi, şi iată au venit; Pentru aceştia scăldatu-te-ai, Văpsitu-ţi-ai ochii, şi îmfrumseţatu-te-ai cu podoabe. 41 Şi şezut-ai pe un pat măreţ, şi înaintea lui sta masa gata, Pe care ai pus tămâia mea şi oleiul meu. 42 Şi vocea de mulţime veselă era în juru-i, Şi cu oamenii de rând întrau Sabeenii din deşert; Şi pusu-şi-au amândouă braţele pe mânile lor, Şi cununi frumoase pe capetele lor, 43 Atuncia zis-am de cea îmbătrânită în adulterii: Au vor mai face desfrânări cu ea, fiind ea astfel! 44 Totuşi ei întrau la dânsa; Precum întră cineva la o femeie curvă, Aşa întrau la Ahola şi la Aholiba, femeile cele desfrânate. 45 Deaceea bărbaţii drepţi o vor judeca după legile adulterelor, Şi după legea femeilor, ce varsă sângele; Căci sunt adultere, şi sânge este pe mânile lor. 46 Căci aşa zice Domnul, Dumnezeul: Voiu aduce asupră-le o mulţime de oameni, Şi le voiu da apăsării şi răpirii. 47 Şi mulţimea le va ucide cu pietri, Şi le va tăia cu săbiile; Va ucide pe fiii şi pe fiicele lor, Şi casele lor le va arde cu foc. 48 Aşa voiu face să înceteze desfrânarea din ţară: Ca să se înveţe toate femeile, să nu facă după desfrânările voastre. 49 Vi se vor răsplăti desfrânările voastre, Şi veţi purta păcatele idolilor voştri; Şi veţi cunoaşte, că eu sunt Domnul, Dumnezeul.