1 În anul al nouălea, în luna a zecea, la zece a lunei, a fost către mine cuvântul Domnului, zicănd: 2 Fiul omului, scrie-ţi numele zilei, al zilei acesteia; căci în această zi regele Babilonului s’a îndreptat asupra Ierusalimului. 3 Şi pune înaintea casei neascultătoare o parabolă, şi zi-le: Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Pune oala, Pune-o, şi toarnă apă în ea; 4 Strânge în ea bucăţile ei, Toate bucăţile cele bune, şoldul şi umărul; Şi umple-o cu ciolanele cele mai alese. 5 Ia şi din cele mai alese ale turmei, şi supt oală fă o grămadă din ciolanele cele proaste, Fierbe bine, ca să fearbă în ea şi ciolanele din ea. 6 Căci aşa zice Domnul, Dumnezeul: Vai de cetatea sângiurilor, De oala, a cărei rugină este în ea, şi a cărei rugină n’a ieşit din ea! Scoate bucăţile ei una după alta, să nu se arunce sorţ preste dânsele. 7 Căci sângele ei este în mijlocul ei, Pusu-l-a pe peatră uscată; Nu l-a vărsat pe pământ, ca să-l acopere cu ţărână. Pus-am şi eu sângele ei pe peatră uscată, Ca să rămână descoperit, 8 Pentru ca să aţâţe mânia spre lucru de răsbunare. 9 Deaceea aşa zice Domnul, Dumnezeul: Vai de cetatea sângiurilor! mări-voiu rugul ei. 10 Îngrămădeşte lemne, aprinde focul, Mistuie carnea, şi amestecă bine, ca să ardă şi ciolanele. 11 Şi apoi pune-o deşeartă pe cărbuni, să se înfierbânte arama ei, şi să ardă, Ca să se topească în ea necurăţenia ei, Şi să se ducă rugina ei. 12 Zădarnică este osteneala; Căci rugina ei cea mare n’a ieşit dintr’însa; Rugina nici cu focul nu s’a scos. 13 Este cumplită necurăţenia ta; Căci am voit să te curăţ de necurăţenia ta, tot nu te-ai curăţit, Nici nu te vei mai curăţi, Până ce voiu face să repauzeze mânia mea asupră-ţi. 14 Eu, Domnul, am zis: Pedeapsa vine, şi eu o fac; Nu mă voiu întoarce, nu vă voiu cruţa, nici nu mă voiu căi; Te voiu judeca, după urmările tale şi după faptele tale, Zice Domnul, Dumnezeul. 15 Şi a mai fost către mine cuvântul Domnului, zicând: 16 Fiul omului, iată, eu voiu lua dela tine plăcerea ochilor tăi dintr’o lovire; Totuşi să nu jeleşti, să nu plângi Şi să nu curgă lacrimile tale. 17 Opreşte-te dela suspin, şi nu plânge ca la morţi, Încinge cu turban capul tău, şi pune în picioarele tale încălţămintele tale, Şi nu acoperi buzele tale, şi pânea oamenilor în jale n’o mânca. 18 Deci am vorbit poporului dimineaţa, şi seara a murit femeia mea; şi a doua zi dimineaţa am făcut, cum mi-s’a poruncit. 19 Şi zisu-mi-a poporul: Au nu ne vei spune ce înseamnă pentru noi ceea ce faci? 20 Şi le-am răspuns: Cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 21 Spune casei lui Israel: Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Iată, eu voiu pângări templul meu, fala puterii voastre, Atât de plăcut ochilor voştri, Atât de dorit de sufletele voastre! Şi fiii voştri şi fiicele voastre, ce i-aţi lăsat, vor cădea de sabie, 22 Şi veţi face voi, cum am făcut eu: Nu veţi acoperi buzele voastre, şi nu veţi mânca pânea oamenilor în jale. 23 Şi turbanele voastre vor fi pe capetele voastre, Şi încălţămintele voastre în picioarele voastre; Nu veţi jeli, nici nu veţi plânge; Ci veţi lâncezi pentru fărădelegile voastre, Şi veţi suspina unul către altul; 24 Şi Ezekiel vă este semn: Toate câte a făcut el, veţi face şi voi; Şi când aceasta se va întâmpla, veţi cunoaşte, că eu sunt Domnul, Dumnezeul. 25 Cât pentru tine, fiul omului, În ziua aceea, când voiu lua dela dânşii puterea lor, Bucuria măririi lor, plăcerea ochilor lor, Şi dorinţa sufletelor lor: Pe fiii lor şi pe fiicele lor; 26 În ziua aceea va veni la tine un scăpat, Ca să facă să audă urechile tale. 27 În ziua aceea gura ta se va deschide către cel scăpat, Şi vei vorbi, şi nu vei mai fi mut: Şi vei fi pentru dânşii semn; Şi vor cunoaşte, că eu sunt Domnul.