1 Şi tu, fiul omului, profeţeşte munţilor lui Israel: Munţi ai lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului! 2 Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Pentrucă inamicul a zis de voi: Ha, ha! pâna şi înălţimile cele vecinice au ajuns moştenire nouă; 3 Deaceea profeţeşte, şi zi: Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Fiindcă, da, fiindcă v’au prefăcut în deşert, şi v’au înghiţit cei din jurul vostru, Ca să ajungeţi moştenirea celorlalte popoare, Şi v’aţi făcut de batjocură limbei, Şi de ocară popoarelor; 4 Deaceea munţi ai lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului, Dumnezeului; Aşa zice Domnul, Dumnezeul, munţilor şi dealurilor, Râurilor şi văilor, Ruinelor pustiite şi cetaţilor părăsite, Cari au ajuns de pradă şi de batjocură Celorlalte popoare de prin prejur; 5 Da, deaceea aşa zice Domnul, Dumnezeul; Cu adevărat, în focul geloziei mele am vorbit De celelalte popoare şi de tot Edomul, Care şi-au însuşit pământul meu, Cu toată bucuria inimei lor, Şi cu dispreţul sufletului, ca să-l dea prăzii: 6 Deaceea profeţeşte de pământul lui Israel, Şi spune munţilor şi dealurilor, Râurilor şi văilor: Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Iată, în gelozia mea şi în mânia mea am vorbit: Pentrucă aţi purtat ocara popoarelor, 7 Deaceea aşa zice Domnul, Dumnezeul: Eu am ridicat mâna mea, Jurându-mă, că popoarele din jurul vostru vor purta ruşinea lor. 8 Dar voi, munţi ai lui Israel, veţi da crengi, Şi veţi purta frupte pentru poporul meu Israel; Căci vor veni curând. 9 Căci iată, eu sunt pentru voi, şi mă voiu întoarce spre voi, Şi veţi fi lucraţi şi semănaţi. 10 Şi voiu îmmulţi oamenii în voi, Pe toată casa lui Israel, da, pe toată; Şi cetăţile se vor locui, şi ruinele se vor rezidi. 11 Voiu îmmulţi în voi oamenii şi vitele, Şi se vor îmmulţi, şi vor aduce fruct; Vă voiu face să fiţi locuiţi ca mai nainte, Şi vă voiu face bine mai mult decât la începutul vostru; Şi veţi cunoaşţe, ca eu sunt Domnul. 12 Da, voiu face ca să umble în voi oameni, anume poporul meu Israel; Şi vă vor stăpâni, şi le veţi fi de moştenire, Şi de acum nu-i veţi mai lipsi de popor. 13 Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Pentrucă v’au zis: Tu eşti un pământ, care mănânci pe oameni, şi stârpeşti popoarele tale; 14 Deaceea nu vei mai mânca oameni, Nici vei mai stârpi popoarele, zice Domnul, Dumnezeul: Şi nu voiu mai face să audă în tine defaima popoarelor, 15 Şi nu vei mai purta ocara popoarelor, Şi nu vei mai face sterpe pe popoarele tale, zice Domnul, Dumnezeul.
16 Şi a fost către mine cuvântul Domnului, zicând: 17 Fiul omului, când casa lui Israel a locuit în pământul lor, ei au pângărit-o prin urmările lor şi prin faptele lor; Urmarea lor era înaintea mea ca necurăţenia lunară a unei femei necurate; 18 Deaceea am vărsat asupră-le mânia mea, Pentru sângele, ce au vărsat pe pământ, Pentru idolii lor, cu cari l-au pângărit; 19 I-am risipit între popoare, Şi au fost împrăştiaţi prin ţări: I-am judecat după urmările lor şi după faptele lor. 20 Şi ajungând la popoarele, în mijlocul cărora au venit, Au pângărit numele meu cel sfânt; Căci se zicea de dânşii, „Acestia sunt poporul Domnului, care au ieşit din pământul său.” 21 Dar m’am îndurat de numele meu cel sfânt, pe care l-a pângărit casa lui Israel Între popoarele, în mijlocul cărora au venit. 22 Deaceea zi casei lui Israel: Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Nu pentru voi, casă a lui Israel, fac aceasta, Ci pentru numele meu cel sfânt, pe care l-aţi pângărit Între popoarele, în mijlocul cărora aţi venit. 23 Căci voiu sfinţi numele meu cel mare, care s’a pângărit între popoare, Pe care l-aţi pângărit în mijlocul lor; Şi vor cunoaşte popoarele, că eu sunt Domnul, Zice Domnul, Dumnezeul, Când mă voiu sfinţi între voi înaintea ochilor lor. 24 Căci vă voiu lua dintre popoare, Şi voiu aduna din toate ţările, Şi vă voiu aduce în pământul vostru, 25 Şi voiu stropi preste voi apa curată, şi veţi fi curaţi; Vă voiu curăţi de toate necurăţeniile voastre Şi de toţi idolii voştri: 26 Vă voiu da o inimă nouă, Şi voiu pune în voi un spirit nou; Voiu depărta din corpul vostru inima cea de peatră, Şi vă voiu da inimă de carne: 27 Voiu pune în voi spiritul meu, Şi voiu face să umblaţi în aşezămintele mele, Să păziţi judecăţile mele, şi să le faceţi. 28 Şi veţi locui în pământul, pe care l-am dat părinţilor voştri, Şi-mi veţi fi popor, şi eu vă voiu fi Dumnezeu. 29 Şi vă voiu mântui de toate necurăţeniile voastre; Voiu chema grâul, şi-l voiu îmmulţi, Şi nu voiu mai aduce asupră-vă foamete. 30 Şi voiu îmmulţi fructul arborilor şi venitul câmpului, Ca să nu mai purtaţi între popoare ocara foametei. 31 Atuncia vă voiu aduce aminte de urmările voastre cele rele, Şi de faptele voastre cele rele, Şi veţi fi desgustaţi de voi înşivă Pentru fărădelegile voastre şi pentru urîciunile voastre. 32 Nu pentru voi voiu face aceasta, zice Domnul, Dumnezeul, Ştiut să vă fie; Ruşinaţi-vă şi roşiţi pentru urmările voastre, casă a lui Israel!
33 Aşa zice Domnul, Dumnezeul: În ziua, în care vă voiu curăţi de toate fărădelegile voastre, Atuncia voiu face şi cetăţile să fie locuite, Şi ruinele să se rezidească. 34 Şi pământul cel deşert se va lucra, De unde era pustiu în ochii a tot trecătorul. 35 Şi vor zice: Pământul acesta, care a fost pustiu, ajuns-a ca grădina Edenului, Şi cetăţile cele ruinate, pustiite şi surpate S’au întărit, şi s’au locuit. 36 Şi popoarele, care vor rămânea în juru-vă, vor cunoaşte, Că eu Domnul am zidit cele surpate şi am sădit cele pustiite; Eu Domnul am vorbit, şi voiu face. 37 Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Şi încă va trebui să fiu căutat de casa lui Israel, spre a le face aceasta: Îi voiu îmmulţi în oameni, ca pe turma: 38 Ca turma cea sfântă, ca turma Ierusalimului în sărbătorile lui, Aşa cetăţile cele pustiite vor ajunge pline de turme de oameni; Şi vor cunoaşte, că eu sunt Domnul.