1 Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Poarta curţii de din lăuntru, ce caută spre răsărit, închisă să stea în cele şease zile de lucru; iar în ziua sabatului deschisă să stea, şi în ziua de lună nouă deschisă să stea. 2 Şi Domnul să între prin drumul porticului porţii de din afară, şi să stea lângă uşiorul porţii, şi preoţii să pregătească arderile de tot ale sale şi jertfele sale de bucurie, şi el să se închine pe pragul porţii: şi apoi să iasă: dar poarta să nu se închidă până în seară. 3 Să se închine şi poporul ţării în întrarea porţii acesteia înaintea Domnului la sabate şi la luni noue.
4 Iar arderi de tot, pe care Domnul le va aduce Domnului în ziua sabatului, să fie: şease miei fără defect şi un berbece fără defect. 5 Şi darul de pâne să fie o efă pentru berbece; şi darul de pâne pentru miei să fie cât îi va da mâna; şi un hin de oleiu pentru o efă. 6 Şi în zi de lună nouă să fie: un viţel fără defect, şease miei şi un berbece; toate să fie fără defect. 7 Şi să pregătească daruri de pâne, o efă pentru taur, şi o efă pentru berbece; şi pentru miei cât îi va ajunge mâna; şi un hin de olea pentru o efă.
8 Şi domnul întrând, să între prin drumul porticului porţii, şi să iasă pe acelaşi drum. 9 Şi când poporul ţării va întra înaintea Domnului la sărbători, cel ce va întra pe drumul porţii de cătră mează-noapte, ca să se închine, să iasă pe drumul porţii de către mează-zi; şi cel ce va întra pe drumul porţii de către mează-zi, să iasă pe drumul porţii de către mează-noapte; să nu se întoarcă tot pe drumul prin care a întrat, ci să iasă drept înainte. 10 Şi Domnul, când va întra poporul, să între în mijlocul lor; şi când vor ieşi ei, să iasă şi el.
11 Şi la sărbări şi la sărbători darul de pâne să fie o efă pentru taur, şi o efă pentru berbece; iar pentru miei cât îi va da mâna; şi un hin de oleiu pentru o efă. 12 Dar când Domnul va aduce jertfă de bunăvoie, sau de bucurie de bunăvoie Domnului, atuncia să i-se deschidă poarta ce caută spre răsărit, şi să aducă arderile de tot şi jertfele sale de bucurie, cum face în ziua sabatului: şi apoi să iasă; şi după ieşirea lui să se închidă poarta.
13 Dar să pregăteşti pe toată ziua drept arderi de tot Domnului un miel de un an fără defect; în toate zilele dimineaţa să-l aduci. 14 Şi să aduci pentru dânsul drept dar de pâne în toate zilele dimineaţa o şesime dintr’o efă, şi oleiu o treime dintr’un hin, ca să moi făina; dar de pâne Domnului este acesta, aşezământ nesfârşit în veci. 15 Aşa să aducă mielul, şi darul de pâne, şi oleiul, pe toate zilele dimineaţa, drept arderi de tot nesfârşit.
16 Aşa zice Domnul, Dumnezeul; Dacă Domnul va dărui unuia din fiii săi din mostenirea sa, acest dar va rămânea la fiii săi; căci ei au drept de stăpânire prin moştenire. 17 Dar de va dărui dar din moşteuirea sa cuiva dintre servii săi, darul va rămânea acestuia până în anul liberării; după aceea iarăşi se va întoarce la domn; dar stăpânirea sa, dăruită fiilor săi, lor le va rămânea. 18 Dar Domnul să nu ia din stăpânirea poporului, lipsindu-i prin apăsare de stăpânirea lor; ci să dea moştenire fiilor săi din stăpânirea sa, ca să nu se alunge poporul meu din stăpânirea sa.
19 După aceea m’a dus prin întrarea, ce era alăturea cu poarta, în camerile sfinte ale preoţilor ce caută spre mează-noapte: şi iată acolo un loc în partea spre apus. 20 Şi zisu-mi-a: Acesta este locul, unde preoţii vor fierbe jertfa pentru vină şi jertfa pentru păcat, unde vor prăji darul de pâne, ca nu scoţându-le în curtea de din afară, să sfinţească pe popor.
21 Atuncia m’a scos în curtea de din afară, şi m’a făcut să înconjur cele patru unghiuri ale curţii; şi iată, era o curte în fiecare unghiu al curţii. 22 În cele patru unghiuri ale curţii erau curţi unite, lungi de patruzeci de coţi, şi largi de treizeci; cele patru unghiuri aceeaşi măsură aveau. 23 Şi era câte un rând de clădiri în jurul lor, în jurul celor patru unghiuri: şi erau clădite bucătării de desuptul rândurilor de jur împrejur. 24 y zisu-mi-a: Acestea sunt camerile bucătăriilor, unde servii casei vor fierbe jertfele poporului.