1 Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: 2 Fiul omului, îndreaptă faţa ta spre munţii lui Israel, şi profeţeşte asupră-le, 3 Şi zi: Munţi ai lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului, Dumnezeului; Aşa zice Domnul, Dumnezeul, către munţi şi către dealuri, Către părăe şi către văi: Iată voiu aduce asupră-vă sabia, Şi voiu nimici înălţimile voastre. 4 Şi altarele voastre se vor pustii, Şi chipurile soarelui vostru se vor sfărâma; Şi voiu face să cadă ucişii voştri înaintea idolilor voştri; 5 Şi voiu aşterne cadavrele fiilor lui Israel înaintea idolilor lor; Şi voiu împrăştia oasele voastre În jurul altarelor voastre. 6 În toate locuinţele voastre, cetăţile vor ajunge deşerturi, Şi înălţimile se vor pustii, Aşa că altarele voastre se vor pustii şi se vor nimici, Şi idolii voştri se vor sfărâma şi vor înceta, Şi chipurile soarelui vostru se vor tăia, Şi făpturile mânilor voastre vor pieri. 7 Şi vor cădea în mijlocul vostru ucişii; Şi veţi cunoaşte, că eu sunt Domnul. 8 Dar voiu lăsa o rămăşiţă, Ca să scape unii dintre voi de sabie între popoare, Când vă veţi împrăştia prin ţări. 9 Şi aceşti scăpaţi ai voştri îşi vor aduce aminte de mine Între popoarele, unde vor fi duşi prinşi. Căci frânge-voiu inima lor cea desfrânată, Care se abătea dela mine, Şi pre ochii lor, care desfrânau după idolii lor; Şi se vor desgusta de relele, câte au făcut În toate urîciunile lor. 10 Şi vor cunoaşte că eu sunt Domnul, Şi că nu înzădar am zis, că voiu aduce asupră-le aceste rele. 11 Aşa zice Domnul: Bate cu mânile în coapse, Şi loveşte cu piciorul tău, şi zi: Vai! pentru toate urîciunile cele cumplite ale casei lui Israel! Căci va cădea de sabie, de foamete şi de ciumă. 12 Cel ce va fi departe va muri de ciumă, Şi cel ce va fi aproape va cădea de sabie; Şi cel ce va fi cruţat şi va fi împresurat va muri de foamete: Aşa voiu împlini asupră-le furia mea. 13 Şi veţi cunoaşte, că eu sunt Domnul, Când cei ucişi dintre dânşii vor zăcea printre idolii lor în jurul altarelor acestora, Pe tot dealul înnalt şi pe toate vârfurile munţilor, Supt tot arborele verde şi supt tot stejarul stufos, Locuri, unde aduceau mirosuri plăcute tutulor idolilor lor. 14 Şi voiu mai întinde mâna mea asupră-le, Şi voiu preface pământul lor într’un deşert, Mai deşert decât deşertul Diblatei, În toate locuinţele lor; Şi vor cunoaşte, că eu sunt Domnul.