1 Şi a fost către mine cuvântul Domnului, zicând; 2 Şi tu, fiul omului, ascultă; aşa zice Domnul, Dumnezeu, de pământul lui Israel: Sfârşit! venit-a sfârşitul Preste cele patru colţuri ale ţării. 3 Acuma va veni sfârşitul asupră-ţi: Voiu trimite asupră-ţi mânia mea, Şi te voiu judeca după urmările tale, Şi-ţi voiu răsplăti pentru toate urîciunile tale. 4 Ochiul meu nu te va cruţa, Şi nu mă voiu îndura: Ci-ţi voiu răsplăti pentru urmările tale, Şi urîciunile tale se vor vădi în mijlocul tău; Şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul. 5 Aşa zice Domnul: Iată răul! vine răul! 6 Vine sfârşitul, vine sfârşitul! Sculatu-s’a asupră-ţi! iată, vine! 7 Nenorocirea vine asupră-ţi, locuitor al ţării! Vine timpul, s’apropie ziua învălmăşagului, Iar nu a strigării de bucurie pe munţi! 8 Acum pe dată voiu vărsa furia mea asupră-ţi, Voiu împlini mânia mea asupra ta; Şi te voiu judeca după urmările tale, Şi-ţi voiu răsplăti pentru toate urîciunile tale, 9 Ochiul mneu nu te va cruţa, Şi nici nu mă voiu îndura: După urmările tale îţi voiu răsplăti, Şi urîciunile tale se vor vădi în mijlocul tău; Şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul, care vă lovesc. 10 Iată, ziua, iată vine! Nenorocirea iveşte-se! Toiagul înfloreşte, sumeţia odrăsleşte! 11 Silnicia a crescut în toiag al fărădelegii! Nu va rămânea nimic, nici din ei, nici din mulţimea lor, nici din sgomotul lor, Şi nici nu se va face plângere pentru ei. 12 Vine timpul, apropie-se ziua! Să nu se bucure cel ce cumpără ţarina, şi să nu plângă cel ce o vinde! Căci mânia vine preste toată mulţimea lor. 13 Căci cel ce vinde nu se va mai întoarce la ţarina vândută, Chiar de va fi între cei vii; Căci viziunea este pentru toată mulţimea lor; Nimenea nu se va mai întoarce, Şi nimenea, care trăeşte în fărădelegea sa, Nu se va întări. 14 Ei sună din trâmbiţă, şi toate se gătesc; Dar nimenea nu se va duce la luptă: Căci mânia mea vine preste toată mulţimea lor. 15 Afară va fi sabie, şi în lăuntru ciumă şi foamete; Cel ce va fi la câmp va muri de sabie: Iar pe cel din cetate îl vor mânca foametea şi ciuma. 16 Şi fugarii lor deşi vor scăpa, Dar vor fi pe munţi, ca porumbii văilor, Toţi văitându-se, fiecare pentru fărădelegea sa, 17 Toate mânile vor slăbi, Şi toate genunchile ca apa vor ajunge, 18 Cu saci se vor încinge, Şi groază îi va acoperi; Ruşine va fi pe toată faţa, Şi pe toate capetele lor pleşuvie. 19 Lepăda-voiu pe uliţi argintul lor, Şi aurul lor, ajunge-va ca necurăţenie; Argintul şi aurul lor nu va putea să-i scape În ziua mâniei Domnului; Nu vor putea să sature sufletele lor, şi nu vor putea să umple corpul lor; Căci ele au fost cauza fărădelegii lor. 20 Şi această podoabă frumoasă a lor prefăcut-o-au în sumeţie, Şi făcut-au din ea chipurile urîciunilor lor şi ale idolilor lor; Deaceea şi eu o voiu face să ajungă în necurăţenie pentru ei. 21 Şi o voiu da în mâna străinilor spre răpire, Şi spre pradă nelegiuiţilor pământului; Şi o voiu pângări. 22 Şi voiu întoarce faţa mea dela dânşii; Şi prădătorii vor pângări templul meu; Vor întra într’însul, şi-l vor pângări. 23 Fă lanţ; Căci pământul este plin de vină de sânge, Şi cetatea este plină de silnicie. 24 Deaceea voiu aduce popoarele cele mai rele, Şi vor stăpâni casele lor; Şi voiu face să înceteze sumeţia celor puternici, Şi sfintele lor locuri vor fi pângărite. 25 Nimicirea vine! Vor căuta pace, dar nu va fi. 26 Nenorocire preste nenorocire va veni, şi ştire preste ştire va fi: Atuncia vor cere viziune dela profet; Dar pierită va fi legea dela preot, Şi sfatul dela cei bătrâni. 27 Regele va jeli, Şi mai marele se va îmbrăca cu plângerea, Şi mânile poporului ţării se vor înţepeni. După urmările lor le voiu face, Şi după judecăţile lor îi voiu judeca; Şi vor cunoaşte, că eu sunt Domnul.