1 Şi a strigat în auzul meu cu voce tare, zicând: Să se apropie supraveghetorii cetăţii, fiecare cu arma sa de stricăciune în mâna sa. 2 Şi iată, şease bărbaţi veniau depe calea porţii celei de sus, ce caută spre mează-noapte, având fiecare în mâna sa arma sa de nimicire; şi unul din ei, om îmbrăcat în in, avea la coapsele sale o călămară de scriitor; şi întrând, a stătut aproape de altarul de aramă. 3 Atuncia mărirea Dumnezeului lui Israel se înălţă deasupra cheruvimului, deasupra căruia ea era, către pragul casei. Şi a strigat către bărbatul îmbrăcat în in, care avea la coapsele sale călămara de scriitor; 4 Şi a zis Domnul către dânsul: Treci prin cetate, prin Ierusalim, şi fă semn pe frunţile bărbaţilor, cari gem şi suspină pentru toate urîciunile, ce se fac în mijlocul lui. 5 Iar către ceilalţi a zis în auzul meu: j Treceţi în urma acestuia prin cetate, şi loviţi; să nu cruţe ochiul vostru, şi nici să nu vă înduraţi; 6 Ucideţi, până veţi nimici pre bătrâni, tânări, fecioare, prunci şi femei; dar nu vă apropiaţi de tot omul, pe care este semnul; şi începeţi dela templul meu. Deci ei au început dela bărbaţii cei bătrâni, cari se aflau înaintea casei. 7 Şi le-a zis: Necurăţiţi casa, şi umpleţi curţile de oameni ucişi: ieşiţi! Şi au ieşit, şi au ucis prin cetate.
8 Şi când aceştia îi ucideau, rămânând eu singur acolo, căzut-am pe faţa mea, strigat-am, şi am zis: Ah! Doamne, Doamne! Vei stârpi oare pre toată rămăşiţa lui Israel, vărsând mânia ta asupra Ierusalimului?
9 Şi zis-a către mine: Fărădelegea casei lui Israel şi a lui Iuda este mare foarte, şi ţara este plină de sânge, şi cetatea plină de nedreptate; căci ei zic: „Domnul a părăsit ţara, şi Domnul nu vede nimic.” 10 Deaceea ochiul meu nu-i va cruţa, şi nici nu mă voiu îndura? şi voiu răsplăti preste capul lor urmările lor.
11 Şi iată, bărbatul îmbrăcat în in, care purta călimara la coapsele sale, adus-a răspuns, zicând: Făcut-am precum mi-ai poruncit.