1 Deci vă îndemn eu legatul în Domnul ca să umblaţi după cum se cuvine chemării cu care aţi fost chemaţi.
2 Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire.
3 Silindu-vă să păstraţi unirea duhului în legătura păcii;
4 Un singur corp este şi un singur duh, după cum şi chemaţi aţi fost printr’o singură nădejde a chemării voastre:
5 Un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez:
6 Un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este preste toţi şi prin toţi şi întru toţi.
7 Iar fiecăruia dintre noi i-s’a dat darul după măsura dăruirii lui Hristos.
8 Deaceea zice: „Suindu-se la înălţime aduse robi robime, dete daruri oamenilor”.
9 Iar „s’a suit” ce este fără numai că s’a şi pogorît în părţile mai jos decât pământul?
10 Cel care s’a pogorît este însuşi şi care s’a suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate.
11 Şi el însuşi dete pe unii apostoli, pe alţii profeţi, pe alţii binevestitori, pe alţii păstori şi învăţători,
12 Spre întregirea sfinţilor, pentru lucru de slujire, pentru clădire a corpului lui Hristos.
13 Până când toţi vom fi ajuns la unirea credinţei şi a cunoştinţei lămurite a Fiului lui Dumnezeu, la bărbat desăvârşit, la măsură de vârstă a împliniturei lui Hristos.
14 Ca să nu mai fim nevârstnici, aruncaţi fiind de valuri şi duşi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii prin înşelăciunea oamenilor, prin viclenie spre uneltirea rătăcirii.
15 Ci vorbind adevărul în iubire, să creştem în toate în privinţa lui, care este capul, Hristos,
16 Din care tot corpul bine împreunat şi împreună bine pus fiind săvârşeşte, prin orice simţire a dării, creşterea corpului, potrivit unei lucrări în măsură a fiecărei părţi, spre clădirea lui însuşi în iubire.
17 Deci aceasta zic şi încredinţez în Domnul, ca voi să nu mai umblaţi după cum umblă şi neamurile în deşertăciune a minţii lor.
18 Întunecaţi fiind ei în gândul lor, înstreinaţi de viaţa lui Dumnezeu, prin neştiinţa ce este într’înşii, prin învârtoşarea inimii lor,
19 Ca unii care lipsiţi fiind de simţire s’au dat pe sine însuşi desfrânării, spre lucru de orice necurăţenie, în pornire la orice fel de înavuţire.
20 Dar voi n’aţi învăţat astfel pe Hristos,
21 Dacă într’adevăr l-aţi auzit şi aţi fost învăţaţi într’însul după cum este adevăr în Iisus.
22 Ca voi să lepădaţi dela sine-vă faţă cu purtarea de mai nainte pe omul cel vechiu, care este pierdut potrivit poftelor înşelăciunii.
23 Să fiţi dar înoiţi în duhul minţii voastre,
24 Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, care este făcut după chipul lui Dumnezeu în dreptate şi sfinţenie a adevărului.
25 Deaceea lepădând dela voi minciuna, „vorbiţi adevărul fiecare cu aproapele său”, pentru că suntem membre unii ai altora.
26 „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi:”soarele nu apuie preste întărâtarea voastră.
27 Nici nu daţi loc diavolului.
28 Furul nu mai fure, ci mai vârtos muncească lucrând cu mânile sale binele, ca să aibă să deà celui care are trebuinţă.
29 Orice cuvânt rău să nu iasă din gura voastră, ci dacă este vreunul bun la clădirea trebuinţei, ca să deà un dar celor care ascultă.
30 Şi nu întristaţi pe al lui Dumnezeu duh sfânt, în care aţi fost pecetluiţi pentru zi de răscumpărare.
31 Orice amărăciune şi aprindere şi mânie şi strigare şi defăimare înlăturată fie dela voi împreună cu orice răutate.
32 Faceţi-vă dar buni unii către alţii, miloşi, iertători unii altora după cum şi Dumnezeu v’a iertat în Hristos.