1 Drept aceea fiţi următorii lui Dumnezeu, ca copii iubiţi.
2 Să umblaţi în iubire, după cum şi Hristos v’a iubit şi s’a dat lui Dumnezeu pe sine însuşi pentru noi ca prinos şi jertfă spre miros bineplăcut.
3 Iar desfrânare şi orice necurăţenie sau pornire spre orice fel de înavuţire, nici să nu se numească între voi, după cum se cuvine sfinţilor.
4 Nici urîciune, nici vorbire neroadă, nici vorbă glumeaţă, care nu se cade, ci mai vârtos fie mulţumită.
5 Căci cunoaşteţi aceasta, că oricare desfrânat sau necurat, sau pornit spre orice fel de înavuţire, care este idolatru, nu are moştenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.
6 Nimenea să nu vă amăgească cu vorbe goale: căci pentru acestea vine mânia lui Dumnezeu preste fiii neascultării.
7 Deci nu vă faceţi părtaşi cu dânşii.
8 Căci altădată eraţi întunerec, acum însă lumină în Domnul: umblaţi ca copii ai luminii.
9 – Pentru că rodul luminii stă în orice bunătate şi în dreptate şi în adevăr. –
10 Dovedind de bun ce este bineplăcut Domnului.
11 Şi nu fiţi părtaşi la lucrurile neroditoare ale întunerecului, ci mai vârtos şi mustraţi-le.
12 Căci cele făcute în ascuns de către dânşii este ruşinos a le şi spune:
13 Toate însă dacă sunt mustrate se fac cunoscute de lumină, pentru că, tot ce este făcut cunoscut, lumină este.
14 Deaceea zice: „deşteaptă-te, tu care dormi şi scoală-te dintre morţi, şi Hristos îţi va luminà”.
15 Deci luaţi aminte cu deamănuntul cum umblaţi, nu ca neînţelepţi, ci ca înţelepţi.
16 Cumpărându-vă cu desăvârşire timpul nemerit, căci zilele sunt rele.
17 Deaceea nu vă faceţi fără minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului.
18 Şi nu vă îmbătaţi de vin în care este desfrânare, ci fiţi plini de duh.
19 Vorbind între voi în psalmi şi lăudări şi cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând în inima voastră Domnului.
20 Mulţumind totdeauna pentru toate lui Dumnezeu şi Tatăl, în numele Domnului nostru Iisus Hristos.
21 Supuşi fiind unii altora în frica lui Hristos.
22 Femeile fie supuse bărbaţilor lor ca Domnului,
23 Pentru că un bărbat este cap al femeii sale, după cum şi Hristos este cap al bisericii, el însuşi este mântuitorul corpului.
24 Dar după cum biserica este supusă lui Hristos, aşà şi femeile fie supuse bărbaţilor în tot.
25 Bărbaţilor, iubiţi femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit biserica şi s’a dat pe sine însuşi pentru dânsa.
26 Ca să o sfinţească prin cuvânt, după ce a curăţit-o prin spălare de apă.
27 Ca să o înfăţişeze el sieşi biserică măreaţă, neavând pată sau încreţitură sau ceva de felul acestora, ci să fie sfântă şi desăvârşită.
28 Astfel dar bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile lor ca corpurile lor înseşi. Cine îşi iubeşte pe femeia sa, pe sine se iubeşte:
29 Pentru că nimenea nu şi-a urît vreodată trupul său însuşi, ci fiecare îl hrăneşte şi-l încălzeşte, după cum şi Hristos biserica.
30 Fiindcă suntem membre ale corpului său din trupul lui şi din oasele lui.
31 „Pentru aceea va lăsà omul pe tatăl său şi pe muma sa şi se va lipì de femeia sa şi vor fi cei doi un singur trup”.
32 Taina aceasta este mare, dar eu zic cu privire la Hristos şi biserică.
33 Însă şi voi, fiecare, astfel să-şi iubească femeia sa ca pe sine însuşi, iar femeia să se teamă de bărbat.